Părerea criticului
Dintre toate producţiile pe care platforma YouTube Premium le tot lansează de câţiva ani încoace, sunt mari şanse ca această revizitare a francizei Karate Kid să îţi atragă cel mai eficient atenţia. Cobra Kai are zece episoade de câte o jumătate de oră şi îţi arată ce se întâmplă cu marii inamici Daniel LaRusso şi Johnny Lawrence la mai bine de trei decenii de la celebra "lovitură a cocostârcului", care l-a transformat pe primul într-un campion, iar pe al doilea într-un învins. Actorii Ralph Macchio şi William Zabka, aflaţi amândoi la periferia lumii showbiz-ului de la giganticul succes al lui The Karate Kid încoace, revin în rolurile principale.
Prima întrebare care îţi poate răsări în minte aflând premisa poate fi: cine naiba vrea să ştie ce mai fac Daniel şi Johnny la atâta vreme după confruntarea ce le-a definit întreaga viaţă? Ei bine, scenariul porneşte de la câteva detalii ataşante legate de cei doi, astfel încât rivalitatea lor, readusă la viaţă după atâta vreme, ni-i arată pe poziţii radical diferite, astfel încât nu ţi-e deloc greu să îţi alegi un nou favorit. Şi nu, serialul nu este destinat doar fanilor filmelor şi chiar merită atenţia unui public nou, pe care îl ajută cu o serie de flashback-uri.
Johnny este acum alcoolic şi bântuit de remuşcările unor fapte sau ghinioane care i-au distrus mariajul şi relaţia cu fiul adolescent Robby (Tanner Buchanan). Aproape fără o leţcaie, Johnny ajunge în urma unor împrejurări să redeschidă Cobra Kai, dojo-ul de karate pe care l-a reprezentat în trecut. În acelaşi timp, Daniel LaRusso este acum un înstărit dealer de automobile, cu o viaţă şi familie perfecte. Când Daniel aude de redeschiderea Cobra Kai este gata de orice pentru a-i tăia aripile vechiului său oponent.
Schimbarea de poziţii este mai mult decât promiţătoare. Johnny este acum un ratat care visează la o nouă şansă. Daniel pare să aibă totul, dar va ajunge curând să-i refuze lui Johnny până şi această şansă. Dacă în seria de filme cei doi rivali aveau poziţii clare, unul pozitiv şi celălalt negativ, acum amândoi se află pe un teritoriu gri, iar în această situaţie nu ai cum să nu te aliezi în spirit cu Johnny: ajungi să-i doreşti să se reabiliteze şi să vadă, măcar o dată în viaţă, ce înseamnă succesul. Până la urmă poate şi-a învăţat şi el lecţia, nu-i aşa?
Din păcate scenariul păcătuieşte printr-o neverosimilă economie a mijloacelor. Foarte curând, Miguel (Xolo Maridueña), elevul favorit al lui Johnny, începe o relaţie cu Amanda (Courtney Henggeler), fiica lui Daniel. În acelaşi timp Robby, fiul lui Johnny, ajunge să lucreze pentru Daniel. Rezultatul este o combinaţie explozivă de forţe, atât în ring, cât şi în afara lui. Şi da, acest joc al alianţelor şi al trădărilor ţine spectatorii în priză, dar este în acelaşi timp forţat şi artificial.
Cobra Kai compensează cu o anumită filozofie a conflictului. Contrar a ceea ce scrie pe peretele dojo-ului, serialul nu se vrea o apologie o agresivităţii, ci mai degrabă una a fermităţii: alege o poziţie şi luptă pentru ea. Este o filozofie ce poate fi uşor aplicată în afara confruntărilor sportive şi cu greu s-ar putea găsi un exemplu mai bun decât experienţele personajelor adolescente şi provocările lor în relaţiile cu ceilalţi colegi de la liceu. Dacă într-un serial ca 13 Reasons Why tema bullying-ului între elevi este tratată din perspectiva resemnării şi a sinuciderii, Cobra Kai are o abordare mai proactivă şi luminoasă.
Acest aspect recomandă serialul pentru o vizionare împreună: părinţii alături de copiii adolescenţi. Cobra Kai nu se sfieşte să analizeze ratarea şi frustrarea adulţilor în faţa visurilor neîmplinite şi nici lipsa de iniţiativă a celor tineri în faţa unor dificultăţi. Faptul că personajele principale fac parte din două generaţii aflate în continuu conflict nu poate face decât să creeze discuţii constructive între spectatorii de vârste diferite. Serialul e departe de a fi perfect, dar face o treabă foarte bună să-ţi distragă atenţia de la defecte cu numeroasele sale calităţi. Cobra Kai a primit recent undă verde pentru un al doilea sezon.
Prima întrebare care îţi poate răsări în minte aflând premisa poate fi: cine naiba vrea să ştie ce mai fac Daniel şi Johnny la atâta vreme după confruntarea ce le-a definit întreaga viaţă? Ei bine, scenariul porneşte de la câteva detalii ataşante legate de cei doi, astfel încât rivalitatea lor, readusă la viaţă după atâta vreme, ni-i arată pe poziţii radical diferite, astfel încât nu ţi-e deloc greu să îţi alegi un nou favorit. Şi nu, serialul nu este destinat doar fanilor filmelor şi chiar merită atenţia unui public nou, pe care îl ajută cu o serie de flashback-uri.
Johnny este acum alcoolic şi bântuit de remuşcările unor fapte sau ghinioane care i-au distrus mariajul şi relaţia cu fiul adolescent Robby (Tanner Buchanan). Aproape fără o leţcaie, Johnny ajunge în urma unor împrejurări să redeschidă Cobra Kai, dojo-ul de karate pe care l-a reprezentat în trecut. În acelaşi timp, Daniel LaRusso este acum un înstărit dealer de automobile, cu o viaţă şi familie perfecte. Când Daniel aude de redeschiderea Cobra Kai este gata de orice pentru a-i tăia aripile vechiului său oponent.
Schimbarea de poziţii este mai mult decât promiţătoare. Johnny este acum un ratat care visează la o nouă şansă. Daniel pare să aibă totul, dar va ajunge curând să-i refuze lui Johnny până şi această şansă. Dacă în seria de filme cei doi rivali aveau poziţii clare, unul pozitiv şi celălalt negativ, acum amândoi se află pe un teritoriu gri, iar în această situaţie nu ai cum să nu te aliezi în spirit cu Johnny: ajungi să-i doreşti să se reabiliteze şi să vadă, măcar o dată în viaţă, ce înseamnă succesul. Până la urmă poate şi-a învăţat şi el lecţia, nu-i aşa?
Din păcate scenariul păcătuieşte printr-o neverosimilă economie a mijloacelor. Foarte curând, Miguel (Xolo Maridueña), elevul favorit al lui Johnny, începe o relaţie cu Amanda (Courtney Henggeler), fiica lui Daniel. În acelaşi timp Robby, fiul lui Johnny, ajunge să lucreze pentru Daniel. Rezultatul este o combinaţie explozivă de forţe, atât în ring, cât şi în afara lui. Şi da, acest joc al alianţelor şi al trădărilor ţine spectatorii în priză, dar este în acelaşi timp forţat şi artificial.
Cobra Kai compensează cu o anumită filozofie a conflictului. Contrar a ceea ce scrie pe peretele dojo-ului, serialul nu se vrea o apologie o agresivităţii, ci mai degrabă una a fermităţii: alege o poziţie şi luptă pentru ea. Este o filozofie ce poate fi uşor aplicată în afara confruntărilor sportive şi cu greu s-ar putea găsi un exemplu mai bun decât experienţele personajelor adolescente şi provocările lor în relaţiile cu ceilalţi colegi de la liceu. Dacă într-un serial ca 13 Reasons Why tema bullying-ului între elevi este tratată din perspectiva resemnării şi a sinuciderii, Cobra Kai are o abordare mai proactivă şi luminoasă.
Acest aspect recomandă serialul pentru o vizionare împreună: părinţii alături de copiii adolescenţi. Cobra Kai nu se sfieşte să analizeze ratarea şi frustrarea adulţilor în faţa visurilor neîmplinite şi nici lipsa de iniţiativă a celor tineri în faţa unor dificultăţi. Faptul că personajele principale fac parte din două generaţii aflate în continuu conflict nu poate face decât să creeze discuţii constructive între spectatorii de vârste diferite. Serialul e departe de a fi perfect, dar face o treabă foarte bună să-ţi distragă atenţia de la defecte cu numeroasele sale calităţi. Cobra Kai a primit recent undă verde pentru un al doilea sezon.
