Am inteles ideea filmului dar nu prea mi-a placut...mai ales secventa cu romanii cei salbatici.
AnalyticVision
pe 24 Decembrie 2012 16:15
Am plasat Code inconnu: Récit incomplet de divers voyages pe locul 9 in topul filmelor lui Michael Haneke http://discerne.wordpress.com/2012/12/20/top-michael-haneke/ . Michael Haneke e unul din regizorii mei preferati: http://discerne.wordpress.com/2012/12/17/michael-haneke/ .
klute
pe 05 Septembrie 2012 18:41
Un alt film-puzzle în stilul eliptic al lui Michael Haneke, un puzzle spațial de această dată, spre deosebire de cel temporal din 71 de fragmente dintr-o cronologie a unui accident. Avem un adevărat talmeș-balmeș de personaje, povești și situații, care, înainte de a fi al filmului, caracterizează lumea de azi: copii surdo-muți, adolescenți, adulți, vîrstnici, francezi, români, bosniaci, negri, arabi, atei, musulmani, ortodocși, artiști, cerșetori, fermieri, șoferi de taxi, părinți, fii, frați, colegi, iubiți și mai puțin iubiți. La acestea se adaugă, ca de obicei la Haneke, elemente autoreflexive și autoreferențiale: film în film, teatru în film, fotografie și televiziune (cu tot cu ipocrizia care le caracterizează pe ultimele două).
Avem, prin urmare, cam tot ce trebuie pentru a sugera complexitatea nemaiîntîlnită a societății actuale, și, astfel, nu e de mirare că piesele acestui puzzle prodigios nu reușesc să se ordoneze într-o imagine cu sens, personajele și poveștile lor atingîndu-se doar în treacăt, fără să se ajungă la o adevărată interacțiune și la o poveste comună. Acest lucru, însă, nu este cauzat de vreo slăbiciune scenaristică sau de vreo inabilitate regizorală, ci de însăși lumea în care trăim, sau, mai precis, de imaginea pe care Haneke o are despre ea. Opțiunea etică și estetică a regizorului austriac este aceasta: dacă lumea e vraiște și haos, atunci și oglinda care o reflectă trebuie spartă în mii de cioburi - atît pentru a o putea exprima, cît și pentru a-i constata erorile. Și dacă există vreo convergență a tuturor acestor elemente disparate și eterogene, ea este doar aceea care conduce la concluzia amară că NU există convergență, că lumea este o aglutinare atomizată, negeometrizată de nici un sens care s-o transceandă și să-i constituie rațiunea suficientă.
Codul necunoscut tocmai la asta face trimitere: la aparențele al căror substrat omul (cel puțin omul de azi), infirm moral și intelectual, nu-l mai poate intui. Un climat rece și mohorît, dominat de lașitate, egoism, suspiciune, (auto)izolare și indiferență, face ca, pe lîngă lipsa de interes în a descifra "codurile" celor din jur, să refuzăm și dezvăluirea propriului "cod", pe care-l păzim cu strășnicie, astfel încît nimeni să nu-l poată ghici și nimeni să nu poată ajunge la noi. Un film extrem de pesimist, ce pare să spună că Europa, deși mai unită la exterior ca niciodată, este, în același timp, mai dezbinată lăuntric decît în întreaga ei istorie.
BaetuAndrei
pe 14 Martie 2011 09:39
Premii, nominalizări, selecţii:
Cannes (2000) - Premiul Juriului Ecumenic: Michael Haneke
Cannes (2000) - Palmierul de Aur , nominalizat: Michael Haneke
În centrul Parisului, un tânăr aruncă o hârtie motolită unei cerşetoare şi, fiindcă un trecător consideră gestul umilitor pentru biata femeie, se iscă un scandal ce ia amploare. Ghinionul cerşetoarei, căci la faţa locului apar poliţiştii care, după ce constată că femeia nu are acte de identitate, o expediază de urgenţă în ... România ei natală. Căci femeia, pe nume Maria, e o imigrantă ilegală plecată dintr-un sat românesc la Paris, cu scopul clar de a strânge bani din cerşit şi a-i trimite acasă.
ankci
pe 30 Iunie 2010 21:27
Mmm..sa zicem ca nu este cine stie ce,nu imi place asa mult....:-??..nu stiu..acuma ..ce ziceti voi
Avem, prin urmare, cam tot ce trebuie pentru a sugera complexitatea nemaiîntîlnită a societății actuale, și, astfel, nu e de mirare că piesele acestui puzzle prodigios nu reușesc să se ordoneze într-o imagine cu sens, personajele și poveștile lor atingîndu-se doar în treacăt, fără să se ajungă la o adevărată interacțiune și la o poveste comună. Acest lucru, însă, nu este cauzat de vreo slăbiciune scenaristică sau de vreo inabilitate regizorală, ci de însăși lumea în care trăim, sau, mai precis, de imaginea pe care Haneke o are despre ea. Opțiunea etică și estetică a regizorului austriac este aceasta: dacă lumea e vraiște și haos, atunci și oglinda care o reflectă trebuie spartă în mii de cioburi - atît pentru a o putea exprima, cît și pentru a-i constata erorile. Și dacă există vreo convergență a tuturor acestor elemente disparate și eterogene, ea este doar aceea care conduce la concluzia amară că NU există convergență, că lumea este o aglutinare atomizată, negeometrizată de nici un sens care s-o transceandă și să-i constituie rațiunea suficientă.
Codul necunoscut tocmai la asta face trimitere: la aparențele al căror substrat omul (cel puțin omul de azi), infirm moral și intelectual, nu-l mai poate intui. Un climat rece și mohorît, dominat de lașitate, egoism, suspiciune, (auto)izolare și indiferență, face ca, pe lîngă lipsa de interes în a descifra "codurile" celor din jur, să refuzăm și dezvăluirea propriului "cod", pe care-l păzim cu strășnicie, astfel încît nimeni să nu-l poată ghici și nimeni să nu poată ajunge la noi. Un film extrem de pesimist, ce pare să spună că Europa, deși mai unită la exterior ca niciodată, este, în același timp, mai dezbinată lăuntric decît în întreaga ei istorie.
Cannes (2000) - Premiul Juriului Ecumenic: Michael Haneke
Cannes (2000) - Palmierul de Aur , nominalizat: Michael Haneke
În centrul Parisului, un tânăr aruncă o hârtie motolită unei cerşetoare şi, fiindcă un trecător consideră gestul umilitor pentru biata femeie, se iscă un scandal ce ia amploare. Ghinionul cerşetoarei, căci la faţa locului apar poliţiştii care, după ce constată că femeia nu are acte de identitate, o expediază de urgenţă în ... România ei natală. Căci femeia, pe nume Maria, e o imigrantă ilegală plecată dintr-un sat românesc la Paris, cu scopul clar de a strânge bani din cerşit şi a-i trimite acasă.