Părerea criticului
In Cold Mountain, notiunea de film romantic, care a suportat multe din partea atator negustori de siropuri, e redescoperita de formidabilul seducator Anthony Minghella.
In timpul Razboiului de Secesiune, soldatul sudist Inman (Jude Law) dezerteaza ca sa se intoarca la iubita lui, Ada (Nicole Kidman). Pe drum el trece prin atatea incercari (la un moment dat se trezeste inlantuit de un morman de cadavre pe care trebuie sa le tarasca dupa el) incat, pe alocuri, e ca si cum s-ar opune unei forte supranaturale care il trage sub pamant.
In acest timp, cu ajutorul unei femei puternice numite Ruby (Renee Zellweger), Ada se adapteaza la privatiunile si primejdiile razboiului si se distanteaza atat de mult de vechea ei viata (cand nu putea nici sa mature frunzele moarte de pe veranda si confunda un cocos mai sonat cu insusi diavolul) incat, uneori, e ca si cum ar exista un complot, pentru ca Inman sa nu mai gaseasca la intoarcere decat o straina.
Dar regizorul Anthony Minghella (adaptand romanul lui Charles Frazier Cold Mountain) filmeaza cu atata convingere odiseea reintregirii acestui cuplu, da o asemenea tarie tanjirii lor, incat povestea devine mitica. E la fel de simpla ca una dintre melodiile cantate la vioara de tatal lui Ruby, atat de simpla incat, daca niste extraterestri ar veni sa se documenteze in legatura cu ciudatenia asta tipic pamanteana – mersul la cinema –, poate ca n-ar fi rau sa le aratam Cold Mountain, cu splendidele sale peisaje umane (Law, Kidman) si geografice (aici avem si noi, romanii, o tara de merit), care se lasa cercetate de regizor in timp ce regizorul se lasa fermecat de ele.
Nu e un film siropos, ci unul profund romantic; mai mult decat atat, e un film ce readuce ideea de idila in insasi relatia noastra cu cinematograful.
In timpul Razboiului de Secesiune, soldatul sudist Inman (Jude Law) dezerteaza ca sa se intoarca la iubita lui, Ada (Nicole Kidman). Pe drum el trece prin atatea incercari (la un moment dat se trezeste inlantuit de un morman de cadavre pe care trebuie sa le tarasca dupa el) incat, pe alocuri, e ca si cum s-ar opune unei forte supranaturale care il trage sub pamant.
In acest timp, cu ajutorul unei femei puternice numite Ruby (Renee Zellweger), Ada se adapteaza la privatiunile si primejdiile razboiului si se distanteaza atat de mult de vechea ei viata (cand nu putea nici sa mature frunzele moarte de pe veranda si confunda un cocos mai sonat cu insusi diavolul) incat, uneori, e ca si cum ar exista un complot, pentru ca Inman sa nu mai gaseasca la intoarcere decat o straina.
Dar regizorul Anthony Minghella (adaptand romanul lui Charles Frazier Cold Mountain) filmeaza cu atata convingere odiseea reintregirii acestui cuplu, da o asemenea tarie tanjirii lor, incat povestea devine mitica. E la fel de simpla ca una dintre melodiile cantate la vioara de tatal lui Ruby, atat de simpla incat, daca niste extraterestri ar veni sa se documenteze in legatura cu ciudatenia asta tipic pamanteana – mersul la cinema –, poate ca n-ar fi rau sa le aratam Cold Mountain, cu splendidele sale peisaje umane (Law, Kidman) si geografice (aici avem si noi, romanii, o tara de merit), care se lasa cercetate de regizor in timp ce regizorul se lasa fermecat de ele.
Nu e un film siropos, ci unul profund romantic; mai mult decat atat, e un film ce readuce ideea de idila in insasi relatia noastra cu cinematograful.
