Părerea criticului
In „Colateral”, thrillerul lui Michael Mann, Tom Cruise este aproape de nerecunoscut in pielea – si parul – lui Vincent, un ucigas platit cu o lista de adrese, un laptop si un costum gri. Vincent ia taxiul condus de Max (Jamie Foxx) si desi stim, de cum se urca-n masina, ca este Cruise, parul grizonat si vointa de otel (prelungire a revolverului din buzunar) ne fac sa ne-ntrebam daca este chiar el...
Dar este – si este cel mai bun rol al lui Cruise de la „Magnolia” incoace! Daca acolo (in filmul lui P.T. Anderson) Cruise era un biet macho vulnerabil, o carcasa de plastilina care se face farame dezvaluind durerea, disperarea si angoasa, in „Colateral” este – dimpotriva – impenetrabil si incasabil. De fapt, pana la sfarsitul filmului, nu aflam mare lucru despre acest personaj: Vincent este misterios ca si ochelarii-i de soare si volatil ca si noaptea care pleaca odata cu primul metrou.
Este un revelator – al emotiilor lui Max, al actiunii filmului, al Los Angelesului strabatut, ca-ntr-un vis, de taxiul nocturn... De aceea, finalul ia cu el aceasta enigma si, oricat de emotionant sau (pentru unii) de moralizator, el nu poate „spune” mai mult decat ceea ce-am aflat inca de la primul cadru: Vincent este cel care face ca lucrurile sa se intample; odata ce lucrurile s-au intamplat, el trebuie sa dispara.
Michael Mann (autorul unui foarte ambitios „The Heat” si al unui foarte subtil „The Insider”) povesteste totul cu o gratie si o eleganta care par ireale – mai ales daca le comparam cu thrillerele de serie produse de Hollywood pe banda rulanta. In ciuda story-ului de tip „cu sufletul la gura”, „Colateral” este un film mai degraba meditativ, care-si poarta sufletul ca o lacrima in coltul ochiului. Este, in orice caz, un film superb, inteligent, obsedant. Nu-l ratati.
Dar este – si este cel mai bun rol al lui Cruise de la „Magnolia” incoace! Daca acolo (in filmul lui P.T. Anderson) Cruise era un biet macho vulnerabil, o carcasa de plastilina care se face farame dezvaluind durerea, disperarea si angoasa, in „Colateral” este – dimpotriva – impenetrabil si incasabil. De fapt, pana la sfarsitul filmului, nu aflam mare lucru despre acest personaj: Vincent este misterios ca si ochelarii-i de soare si volatil ca si noaptea care pleaca odata cu primul metrou.
Este un revelator – al emotiilor lui Max, al actiunii filmului, al Los Angelesului strabatut, ca-ntr-un vis, de taxiul nocturn... De aceea, finalul ia cu el aceasta enigma si, oricat de emotionant sau (pentru unii) de moralizator, el nu poate „spune” mai mult decat ceea ce-am aflat inca de la primul cadru: Vincent este cel care face ca lucrurile sa se intample; odata ce lucrurile s-au intamplat, el trebuie sa dispara.
Michael Mann (autorul unui foarte ambitios „The Heat” si al unui foarte subtil „The Insider”) povesteste totul cu o gratie si o eleganta care par ireale – mai ales daca le comparam cu thrillerele de serie produse de Hollywood pe banda rulanta. In ciuda story-ului de tip „cu sufletul la gura”, „Colateral” este un film mai degraba meditativ, care-si poarta sufletul ca o lacrima in coltul ochiului. Este, in orice caz, un film superb, inteligent, obsedant. Nu-l ratati.
