Nu stiu daca Kogonada a vrut sa faca un film, un eseu despre arhitectura, despre oameni si alegeri sau doar sa filmeze cate putin din fiecare si sa-si faca debutul, dar in timpul vizionarii am ajuns sa-mi aud parul cum imi creste in urechi si sa-mi tin cu greu gandurile sa nu fuga in 'enspe mii de directii. Stiu eu multi regizori, inclusiv asiatici, care s-ar fi jucat altfel cu camera si cu unghiurile pe un asemenea material si ah, ce-ar fi iesit...
elianna
pe 29 Iulie 2018 17:12
Filmul se desfasoara intr-un ritm foarte lent, subiectul fiind de fapt emotiile si sentimentele celor doua personaje: Jin, care a venit din Coreea la tatal sau grav bolnav, si Casey, o tinara bibliotecara care refuza sa plece in lume pentru studii si cariera fiindca se simte obligata sa aiba grija de mama sa. Amandoi par prinsi intr-un impas, dar intilnirea dintre ei este eliberatoare pentru fiecare.
Un plus pentru imaginile statice, fotografice si decor: filmul pare un omagiu adus orasului Columbus si cladirilor sale cu arhitectura modernista.
Un plus pentru imaginile statice, fotografice si decor: filmul pare un omagiu adus orasului Columbus si cladirilor sale cu arhitectura modernista.