Compartiment tueurs (1965)

La prima vedere pare doar unul din multele thrillere politiste in care avem o crima, niste martori suspecti si o investigatie. Apoi, lucrurile se complica in momentul in care martorii incep sa fie omorati de catre cineva care ajunge la ei inaintea politiei. O premisa interesanta, dar care n-ar fi functionat atat de bine fara o livrare excelenta a replicilor, a evenimentelor, a personajelor si a unghiurilor de filmare. Ritmul alert in care se desfasoara totul si multitudinea de detalii si de personaje il fac o experienta cinefila extrem de captivanta, isteata si cu de toate. Umor, suspans, psihologie, mister si chiar actiune cu o scena de urmarire spectaculos redata. Singurul minus, dar nu unul mare, ar fi deznodamantul cam usor oferit.

Un film ce respecta romanul politist al lui Sébastien Japrisot si unde criminalul nu este dezvaluit decat aproape de sfarsitul filmului si nici nu este prea usor de dedus. Principalul atu al filmului a fost distributia. Foarte bine au jucat, in ciuda rolurilor de mica intindere: Simone Signoret si Michel Piccoli. Foarte tineri si atat de credibili: Jacques Perrin si Catherine Allégret. Reusind sa faca roluri consistente Charles Denner si Pierre Mondy. Cireasa de pe tort Yves Montand. Un film care reuseste sa creeze suspans fara a fi color sau fara a avea efecte speciale. Un film din "epoca" in care tirajul romanelor politiste era de invidiat