Sinopsis
Film-reportaj despre Conferinta de pace de la Bucuresti (16 - 28 iulie 1913) care a incheiat Razboiaele Balcanice din 1912 - 1913. Conferinta s-a desfasurat in sediul Ministerului de Externe din acea vreme, la Palatul Sturdza (care in 1945, avariat de bombardamentele din 1944, a fost demolat) si a fost prezidata de Titu Maiorescu care era prim-ministru si ministru de externe in acea perioada.
Tratatul de pace care a fost semnat in urma Conferintei de Pace, între Bulgaria pe de-o parte și România, Serbia, Muntenegru și Grecia, pe de alta, prevedea ca Bulgaria va ceda României porțiunea cunoscută ca Dobrogea de Sus (Cadrilaterul), de la vest de Tutrakan (Turtucaia) până la malul vestic al Mării Negre, la sud de Kranevo (Ecrene). În plus, Bulgaria se obliga să distrugă toate fortărețele existente și să nu construiască altele la Ruse ori la Șumen, sau în orice altă locație dintre aceste două puncte, sau pe o rază de 20 km în jurul Balcicului. Frontiera estică a Sebiei avea să fie trasată de la piscul Patarika, de pe vechea frontieră, de-a lungul cursului râurilor Vardar și Struma, până la frontiera bulgaro-elenă, cu excepția cursului superior al râului Strumica, care rămânea în partea bulgărească a frontierei. Teritoriul pe care îl câștiga Serbia cuprindea Macedonia centrală, înclusiv Ohrid, Bitola, Kosovo, Štip și Kočani și partea răsăriteană a sangiacului Novi Pazar. Frontiera dintre Grecia și Bulgaria a fost trasată de la vârful Belasița spre vărsarea râului Mesta (Nestos) în Marea Egee. Grecia și-a extins și frontiera nordică incluzând fortăreața Ianina. În plus, Creta a fost atribuită în mod definitiv Greciei și a fost luată în stăpânire pe 14 decembrie același an. Bulgaria a căpătat în urma tratatului de pace o parte a Macedoniei, inslusiv orașul Strumița, Tracia de vest și 70 de mile (113 km) de litoral la Marea Egee.
Toate înțelegerile importante privitoare la rectificarea liniilor controversate de frontieră au fost perfectate în întâlnirile comitetelor de specialitate, fiind încorporate în protocoale separate, ratificate oficial de adunarea finală a delegaților la tratative.
Tratatul de pace care a fost semnat in urma Conferintei de Pace, între Bulgaria pe de-o parte și România, Serbia, Muntenegru și Grecia, pe de alta, prevedea ca Bulgaria va ceda României porțiunea cunoscută ca Dobrogea de Sus (Cadrilaterul), de la vest de Tutrakan (Turtucaia) până la malul vestic al Mării Negre, la sud de Kranevo (Ecrene). În plus, Bulgaria se obliga să distrugă toate fortărețele existente și să nu construiască altele la Ruse ori la Șumen, sau în orice altă locație dintre aceste două puncte, sau pe o rază de 20 km în jurul Balcicului. Frontiera estică a Sebiei avea să fie trasată de la piscul Patarika, de pe vechea frontieră, de-a lungul cursului râurilor Vardar și Struma, până la frontiera bulgaro-elenă, cu excepția cursului superior al râului Strumica, care rămânea în partea bulgărească a frontierei. Teritoriul pe care îl câștiga Serbia cuprindea Macedonia centrală, înclusiv Ohrid, Bitola, Kosovo, Štip și Kočani și partea răsăriteană a sangiacului Novi Pazar. Frontiera dintre Grecia și Bulgaria a fost trasată de la vârful Belasița spre vărsarea râului Mesta (Nestos) în Marea Egee. Grecia și-a extins și frontiera nordică incluzând fortăreața Ianina. În plus, Creta a fost atribuită în mod definitiv Greciei și a fost luată în stăpânire pe 14 decembrie același an. Bulgaria a căpătat în urma tratatului de pace o parte a Macedoniei, inslusiv orașul Strumița, Tracia de vest și 70 de mile (113 km) de litoral la Marea Egee.
Toate înțelegerile importante privitoare la rectificarea liniilor controversate de frontieră au fost perfectate în întâlnirile comitetelor de specialitate, fiind încorporate în protocoale separate, ratificate oficial de adunarea finală a delegaților la tratative.
