Opunând, prin folosirea split-screen-ului, căutarea reflexivă a unei ființe umane introvertite, reprezentate ca o umbră feminină, și fragmente din realitate, în scurtmetrajul Ligiei Smarandache sunt formulate o serie de întrebări existențiale legate de sensul vieții și al trecerii noastre prin ea.
"Percepția simultană a sinelui reflexiv și a obiectului acestor reflecții transmite strania și neliniștitoarea senzație de a fi, în același timp, lucid și conștient de incertitudinea drumului ales și a propriei identități, și, totodată, incapabil de a trăi plenar clipa, efemerul moment prezent. Sentimentul singurătății noastre iremediabile plutește amenințător deasupra confesiunilor autoarei, în congruență cu notele muzicale ce le acompaniază." (Andreea Mihalcea)