La granița dintre documentar și ficțiune, scurtmetrajul celor două regizoare este un comentariu inteligent despre relația dintre ele - tinere adulte care studiază temporar în străinătate - și părinții rămași acasă, în România. Cele două au înregistrat conversațiile pe Skype purtate cu rudele, fără ca acestea să știe, ceea ce aduce în prim-plan un tip de autenticitate specific documentarului. Subiectul principal este șederea lor în Turcia, ce declanșează dezvăluirea prejudecăților și atitudinilor celor aflați la celălalt capăt al firului.
"Ideea de înregistra conversațiile de pe Skype, adesea întrerupte de pierderea conexiunii de internet, presupune un întreg angrenaj stilistic, ce susține percepția spectatorului că se află pe un teritoriu al realității mediate. Pierderea propriu-zisă a conexiunii de internet este dublată și de modificarea conexiunii umane dintre cele două fete și rudele acestora, separate fiind de distanța fizică. Tonul imprimat prin montaj este unul care variază de la umor absurd la tensiune psihologică sau chiar tandrețe." (Andreea Mihalcea)