Părerea criticului
Steven Soderbergh a mai făcut-o: să ia câteva dintre cele mai mari staruri de la Hollywood (amintim doar de Brad Pitt, Julia Roberts, George Clooney şi Matt Damon) şi să le arunce în acelaşi film... Iată că acum renunţă la aventuroasa şi colorata lume a cazinourilor cu seifuri pline de bani din seria Ocean's 11 şi ne aruncă într-una mult mai sumbră şi letală, cea a viruşilor ucigaşi, populată (ce surpriză) tot cu staruri de categorie A.
Dacă te uiţi la trailer, o să vezi că prima o păţeşte Gwyneth Paltrow (şi o păţeşte tare urât, căci Soderbergh i-a pregătit un "tratament" în acelaşi timp respingător şi... amuzant). Ea este victima numărul zero, iar simptomele extrem de puternice şi moartea rapidă le dau de înţeles autorităţilor că se confruntă cu un virus ce le va face o mulţime de probleme.
Deşi lui Contagion categoric îi lipseşte ceva, thrillerul este cât se poate de bine condus şi interpretat. Epidemia este prezentată realist din toate punctele de vedere, de la prima observare a virusului letal, până la încercările autorităţilor de a găsi un leac sau de a-i diminua răspândirea, plus haosul iscat când miliarde de oameni din întreaga lume află că, o dată luat, inamicul invizibil (în română titlul este Pericol nevăzut) poate ucide în câteva zile. Pune la socoteală că ucide aproximativ 25% dintre gazde şi că se transmite mai repede decât o gripă obişnuită şi îţi poţi da seama cât de serioasă este premisa de la care porneşte Soderbergh...
Deşi bine ritmat şi construit, cu haosul creat de pericolul nevăzut redat în cele mai mici detalii, Contagion face cumva şi nu-şi implică spectatorul. Să fie starurile de vină? Tot ce-i posibil, mai ales că acestea sunt distribuite oarecum împotriva curentului: Paltrow are parte de o moarte oribilă, Jude Law este un blogger fariseic şi dezlănţuit, Matt Damon un tată de familie depăşit de situaţie şi aşa mai departe... Filmul ar fi funcţionat mult mai bine cu nişte necunoscuţi în rolurile principale, dar şi dacă scenariul nu ar fi făcut câteva alegeri cel puţin ciudate. Ultima secvenţă ni s-a părut cea mai dezamăgitoare: i se spune spectatorului, mură-n gură (şi cât se poate de neverosimil), de unde a pornit epidemia. Nici că se putea secvenţă mai puţin necesară...
Dacă te uiţi la trailer, o să vezi că prima o păţeşte Gwyneth Paltrow (şi o păţeşte tare urât, căci Soderbergh i-a pregătit un "tratament" în acelaşi timp respingător şi... amuzant). Ea este victima numărul zero, iar simptomele extrem de puternice şi moartea rapidă le dau de înţeles autorităţilor că se confruntă cu un virus ce le va face o mulţime de probleme.
Deşi lui Contagion categoric îi lipseşte ceva, thrillerul este cât se poate de bine condus şi interpretat. Epidemia este prezentată realist din toate punctele de vedere, de la prima observare a virusului letal, până la încercările autorităţilor de a găsi un leac sau de a-i diminua răspândirea, plus haosul iscat când miliarde de oameni din întreaga lume află că, o dată luat, inamicul invizibil (în română titlul este Pericol nevăzut) poate ucide în câteva zile. Pune la socoteală că ucide aproximativ 25% dintre gazde şi că se transmite mai repede decât o gripă obişnuită şi îţi poţi da seama cât de serioasă este premisa de la care porneşte Soderbergh...
Deşi bine ritmat şi construit, cu haosul creat de pericolul nevăzut redat în cele mai mici detalii, Contagion face cumva şi nu-şi implică spectatorul. Să fie starurile de vină? Tot ce-i posibil, mai ales că acestea sunt distribuite oarecum împotriva curentului: Paltrow are parte de o moarte oribilă, Jude Law este un blogger fariseic şi dezlănţuit, Matt Damon un tată de familie depăşit de situaţie şi aşa mai departe... Filmul ar fi funcţionat mult mai bine cu nişte necunoscuţi în rolurile principale, dar şi dacă scenariul nu ar fi făcut câteva alegeri cel puţin ciudate. Ultima secvenţă ni s-a părut cea mai dezamăgitoare: i se spune spectatorului, mură-n gură (şi cât se poate de neverosimil), de unde a pornit epidemia. Nici că se putea secvenţă mai puţin necesară...
