Părerea criticului
Probabil că-ţi doreai să-l vezi pe Mark Wahlberg din nou în acţiune, iar la acest capitol Contrabandă nu o să te dezamăgească. Fostul Marky Mark este Chris Faraday, un fost contrabandist care a lăsat în urmă trecutul de infractor şi are o viaţă cât se poate de banală şi fericită alături de soţia Kate (Kate Beckinsale) şi cei doi copii. Doar că fratele lui Kate ratează un transport de droguri pentru nişte dealeri de droguri locali şi pentru a-l salva Chris trebuie să facă ce ştie mai bine: contrabandă contracronometru...
Sunt câteva momente în Contrabandă în care Mark Wahlberg, la fel de stăpân pe sine ca de obicei, reuşeşte să te ţină cu sufletul la gură şi-ţi spunem de la început că tot ce putea să i se întâmple prost personajului său chiar i se întâmplă. Pe scurt, Chris trebuie să aducă în ţară o mare cantitate de bani falşi din Panama. Pentru asta trebuie să se angajeze pe un vapor al cărui căpitan (J.K. Simmons) îl bănuieşte că s-a întors la afaceri necurate, să ajungă în Panama, să ia banii falşi (în pachete voluminoase şi grele), să le aducă pe vapor fără să fie observat şi să le ia de pe vapor odată ajuns acasă. Complicat, nu?
Complicat şi pentru scenarişti, căci Contraband eşuează în a-ţi da o imagine globală a ceea ce se întâmplă între diferitele momente ale poveştii. Ţi se spune la un moment dat că traficul este un haos în Panama, de unde ar trebui să înţelegi că Chris are nevoie de mult timp pentru transportul banilor până în port, dar apoi afli că trebuie s-o facă în doar zece minute. Pentru spectatorul care vrea să se lase prins în acţiune, la fiecare pas vor fi bobârnace numai bune să-l scoată din ea, de la mişcările de cameră exagerată, la cele câteva momente moarte şi mai mult de câteva situaţii neverosimile.
Chiar dacă te va face de câteva ori să pufneşti neîncrezător, Contraband face ce face şi te ţine în priză, iar aici meritul îi revine lui Wahlberg, cât se poate de profesionist şi stăpân pe situaţie. Şi Kate Beckinsale are parte de câteva momente puternice în rolul soţiei, dar Ben Foster este prost folosit în rolul lui Sebastian, un prieten al lui Chris care insistă ca acesta să revină la ocupaţia din trecut, mult mai captivantă şi profitabilă. De fapt Wahlberg are şi avantajul unicului personaj cu o motivaţie clară şi anume salvarea vieţii cumnatului său. Celelalte personaje au motivaţii străvezii, împachetate prost şi departe de a convinge, ceea ce îi refuză lui Contraband titlul de cel mai interesant thriller de acţiune al începutului de an.
Dacă vrei câteva senzaţii tari poţi merge la film, dar dă-ţi creierul pe turaţie minimă, căci altfel eşafodajul şubret al relaţiilor dintre personaje o să-ţi sară curând în ochi.
Sunt câteva momente în Contrabandă în care Mark Wahlberg, la fel de stăpân pe sine ca de obicei, reuşeşte să te ţină cu sufletul la gură şi-ţi spunem de la început că tot ce putea să i se întâmple prost personajului său chiar i se întâmplă. Pe scurt, Chris trebuie să aducă în ţară o mare cantitate de bani falşi din Panama. Pentru asta trebuie să se angajeze pe un vapor al cărui căpitan (J.K. Simmons) îl bănuieşte că s-a întors la afaceri necurate, să ajungă în Panama, să ia banii falşi (în pachete voluminoase şi grele), să le aducă pe vapor fără să fie observat şi să le ia de pe vapor odată ajuns acasă. Complicat, nu?
Complicat şi pentru scenarişti, căci Contraband eşuează în a-ţi da o imagine globală a ceea ce se întâmplă între diferitele momente ale poveştii. Ţi se spune la un moment dat că traficul este un haos în Panama, de unde ar trebui să înţelegi că Chris are nevoie de mult timp pentru transportul banilor până în port, dar apoi afli că trebuie s-o facă în doar zece minute. Pentru spectatorul care vrea să se lase prins în acţiune, la fiecare pas vor fi bobârnace numai bune să-l scoată din ea, de la mişcările de cameră exagerată, la cele câteva momente moarte şi mai mult de câteva situaţii neverosimile.
Chiar dacă te va face de câteva ori să pufneşti neîncrezător, Contraband face ce face şi te ţine în priză, iar aici meritul îi revine lui Wahlberg, cât se poate de profesionist şi stăpân pe situaţie. Şi Kate Beckinsale are parte de câteva momente puternice în rolul soţiei, dar Ben Foster este prost folosit în rolul lui Sebastian, un prieten al lui Chris care insistă ca acesta să revină la ocupaţia din trecut, mult mai captivantă şi profitabilă. De fapt Wahlberg are şi avantajul unicului personaj cu o motivaţie clară şi anume salvarea vieţii cumnatului său. Celelalte personaje au motivaţii străvezii, împachetate prost şi departe de a convinge, ceea ce îi refuză lui Contraband titlul de cel mai interesant thriller de acţiune al începutului de an.
Dacă vrei câteva senzaţii tari poţi merge la film, dar dă-ţi creierul pe turaţie minimă, căci altfel eşafodajul şubret al relaţiilor dintre personaje o să-ţi sară curând în ochi.
