Comentarii Comentează
  • cezarika21
    pe 02 Decembrie 2016 09:46
    ”Căpitane, motorul 4 s-a oprit! S-a oprit și motorul nr. 1! Vai de mine, mi se pare că nici motorul nr. 2 nu merge prea bine!”, cam așa sună prima replică a unuia dintre primele filme despre dezastre aeriene, ”Crash Landing” (1958), lansat după moartea regizorului său, Fred F. Sears, specialist în realizarea unor producții cinematografice de categoria B.

    Realizat cu un buget redus, ce a impus serioase economii, filmul ”Crash Landing” poate fi caracterizat printr-un singur cuvânt: superficialitate. Marea majoritate a acțiunii se petrece în interiorul unui avion, spectatorii devenind martorii dramelor personale trăite de pasageri și de personalul aviatic, drame ce tind să dobândească o intensitate mai mare chiar decât catastrofa ce urmează, în ciuda faptului că sunt ridicole. Astfel, căpitanul e supărat că băiatul său a dat unui prieten bicicleta ce o primise cadou, un militar își exprimă nemulțumirea că toate fetele pe care le place sunt logodite, un pasager face o criză de nervi că va întârzia la o ședință a consiliului de administrație în care urma să fie numit președinte, după ani întregi de așteptare, iar un copil își face griji mai mari pentru cățelul său decât pentru el-însuși.

    În mijlocul acestor drame personale intervine aterizarea unui avion în miniatură într-un rezervor de apă. Dezamăgitor, deoarece publicul aștepta mai mult după o acumulare dramatică atât de intensă. Nu trebuie să se uite însă că e vorba de un film de categoria B, deci așteptările trebuie să fie pe măsură.