Foarte interesant subiectul dar realizarea m-a lasat rece si iroseste un potential imens. O insiruire de scene erotice si cam atat. Psihologicul e lasat in plan indepartat, aproape ca nici nu se simte, iar scenariul pare scris de mai multe persoane care n-au citit si ce au scris ceilalti, lipsit de legaturi care sa-i dea un sens. Reproducerea accidentului in care a murit James Dean cel mai bun moment al filmului.
cezarika21
pe 09 Iulie 2017 17:25
Printre numeroasele parafilii caracteristice persoanelor cu un comportament sexual deviant se numără și simforofilia. Nu căutați acest cuvânt în dicționar, deoarece nu există în limba română; membrii Academiei Române trăiesc încă în secolul al XIX-lea. Simforofilia este o excitație sexuală cauzată de participarea sau vizionarea unui accident sau a unui incendiu. Adică, există un grup de persoane (evident dereglate mintal) care simt nevoia să facă sex atunci când văd un accident cu morți și răniți, deoarece sexul normal li se pare plictisitor. În loc de prim ajutor, victimele vor primi cel mai probabil un prim ajutor „sexual”.
Mai mult ciudat decât inteligibil, mai mult erotic decât psihologic, ”Crash”-ul lui David Cronenberg dă impresia unui film provocator, dar lipsit de profunzime. Nici nu-i de mirare din moment ce însuși cineastul a declarat că scopul filmului a fost să-şi dea seama de ce îl face. Dezorientarea se simte aproape la tot pasul: secvențele excită, provoacă, șochează, dar nu spun nimic. Nu mi-este clar dacă filmul ar avea un mesaj și care ar fi acela. E ca o marfă strălucitoare, frumos ambalată, pe care o cumperi fără a ști ce să faci cu ea.
Cronenberg filmează elegant, ce-i drept, iar actorii joacă bine, dar filmului îi lipsește o idee conducătoare. Rămâi la final, din acest motiv, cu senzația că ai văzut un film bizar, pe care nu-l vei păstra prea mult în memorie. Scotocind prin istoria cinematografiei pentru a căuta teme asemănătoare, constat o diferență artistică uriașă între ”Belle de jour” (1967) al lui Luis Buñuel și ”Crash”-ul (1996) lui David Cronenberg, deși ambele filme au o conotație erotică puternică. Astfel, primul film e o operă de artă, în timp ce al doilea doar o pornografie elegant filmată.
un thriller erotic ce nu ma dat pe spate,actrii s-au descurcat destul de bine insa doar cam atat
FlorinMovieFreak
pe 31 Martie 2011 00:57
Interesanta idee .. si frumos spusa .. David Cronenberg a avut mult curaj ..
mister_a
pe 20 Martie 2011 01:20
:))) Am vazut filmul pe autocar,inainte sa inceapa era o galagie de nedescris iar dupa ce a inceput nu am mai auzit nici musca fiindca are destule faze erotice.
Mai mult ciudat decât inteligibil, mai mult erotic decât psihologic, ”Crash”-ul lui David Cronenberg dă impresia unui film provocator, dar lipsit de profunzime. Nici nu-i de mirare din moment ce însuși cineastul a declarat că scopul filmului a fost să-şi dea seama de ce îl face. Dezorientarea se simte aproape la tot pasul: secvențele excită, provoacă, șochează, dar nu spun nimic. Nu mi-este clar dacă filmul ar avea un mesaj și care ar fi acela. E ca o marfă strălucitoare, frumos ambalată, pe care o cumperi fără a ști ce să faci cu ea.
Cronenberg filmează elegant, ce-i drept, iar actorii joacă bine, dar filmului îi lipsește o idee conducătoare. Rămâi la final, din acest motiv, cu senzația că ai văzut un film bizar, pe care nu-l vei păstra prea mult în memorie. Scotocind prin istoria cinematografiei pentru a căuta teme asemănătoare, constat o diferență artistică uriașă între ”Belle de jour” (1967) al lui Luis Buñuel și ”Crash”-ul (1996) lui David Cronenberg, deși ambele filme au o conotație erotică puternică. Astfel, primul film e o operă de artă, în timp ce al doilea doar o pornografie elegant filmată.