Părerea criticului
A naibii dragoste e o comedie dată naibii, cu replici excelent scrise, poante în cascadă şi conţinut satisfăcător inclusiv pentru publicul mai pretenţios. Nu se încadrează 100% genului, pentru că finalul este numai pe jumătate fericit, dar per ansamblu ne creează bună-dispoziţie.
E drept că scenaristul Dan Fogelman (Bolt, O poveste încâlcită, Maşini) face lucrurile previzibile, ca de pildă în cazul playboy-ului jucat de Ryan Gosling - căruia îi cade cu tronc tocmai fata ce nu cedează uşor farmecelor lui (Emma Stone).
E adevărat şi că cei doi se lămuresc incredibil de repede, practic într-o noapte, că sunt sufletul pereche al celuilalt, calea putând fi înghiţită mai greu de cei pregătiţi să vadă doar o comedioară de weekend. Fata demontează într-o noapte tot edificiul de superficialitate ce-l caracterizează pe Jacob Palmer, interpretat de Ryan Gosling, luând în derâdere fiecare element din imaginea pe care şi-a fabricat-o. Bineînţeles, nu la modul preţios, ci jucăuş. Rezultatul? Jacob se amuză împreună cu ea, nu înghite în sec, nu i se pare nesuferită, trece peste partea cu reflectatul asupra goliciunii personale (ne referim la cea sufletească - deşi e o superpoantă legată şi de cea fizică, surprinsă chiar la finalul trailerului de mai jos) şi conchide subit că s-a îndrăgostit şi că planul lui de a avea o femeie nouă în fiecare noapte nu e bun. A lipsit din film acea magie a dragostei la prima vedere între cele două personaje, jucate de Gosling şi Stone, necesară într-un film romantic. Cu toate astea, cei doi sunt protagoniştii unei scene adorabile, în fond clişeistică, dar fiind recunoscută ca atare chiar de ei - devine cuceritoare: Gosling îi arată care e schema ce nu a dat niciodată greş când a vrut să se facă irezistibil pentru o femeie.
Cu toate măruntele minusuri, scenaristul pune şi substrat dramatic în film: după 25 de ani de căsnicie, Emily (Julianne Moore), soţia lui Cal (Steve Carlee), îi cere dintr-o dată divorţul, dezvăluind faptul că a avut o aventură. Ajungem deci la elementele de conţinut de care spuneam la început; ele se referă la destrămarea relaţiei conjugale - ce duce până la interogări asupra propriei identităţi, refugiul în lumea iluzorie a schimbului de parteneri, şi ideea că, deşi maturi, nu avem întotdeauna răspunsurile corecte. La 40 şi ceva de ani, Cal Weaver părea că-şi trăieşte visul – o slujba bună, o casă frumoasă, copii grozavi şi o căsnicie cu iubita din liceu. Dar când află ca soţia sa l-a înşelat şi vrea să-l părăsească, viaţa lui “perfectă” se destramă rapid. Fiind complet luat prin surprindere, el rătăceşte încercând să-şi găsească un sprijin şi - astfel - descoperă un stil de viaţă neaşteptat în compania cuceritorului Jacob Palmer; învaţă de la el să devina un fel de versiune îmbunătăţită a sa, să îşi redescopere masculinitatea şi, evident, să agaţe femei.
În acest punct facem cunoştinţă cu un excelent personaj secundar, Kate, prima aventură a lui Cal de după separare, jucată de Marisa Tomei. Deşi am avut impresia că în unele momente supralicitează (dar e evident că astea au fost indicaţiile regizorale ale tandemului Glenn Ficarra şi John Requa - pentru că, la momentul unui toast, şi Emma Stone interpretează cu aceleaşi nuanţe luarea prin surprindere). Oricum, Tomei reuşeşte în toate scenele să ne amuze, făcând un personaj uşor isteric, extrovertit, dezinhibat, în mijlocul unor gaguri reuşite.
Cal şi Emily, alături de Kate şi amantul lui Emily, jucat de Kevin Bacon, nu sunt singurii care caută dragostea în locurile nepotrivite: fiul de 13 ani al lui Cal, Robbie (jucat de Jonah Bobo), este îndrăgostit de dădaca lui de 17 ani, Jessica (Analeigh Tipton), care, la rândul ei, nutreşte o mare pasiune... pentru Cal. Prin urmare, avem de-a face în acest film cu trei generaţii, şi cu romantismul propriu fiecărei etape: soţi de vârstă mijlocie gata să o ia de la capăt, un tânăr cuplu pasional şi adolescenţi întâlniţi cu prima mare iubire. Se mai ridică şi problema consecinţelor unui divorţ când sunt şi copii la mijloc. Cal şi Emily sunt nevoiţi să facă faţă întrebărilor şi emoţiilor celor doi copii ai lor, Robbie, de 13 ani, şi Molly, de 10. Interesant e că avem şi un raisonneur în film, tocmai băiatul familiei - Robbie - care devine în mod ironic vocea raţiunii pentru Cal.
Cu totul, deşi îţi dă ţi câteva motive de reflecţie, servite fără mari pretenţii, A naibii dragoste e înţesat cu dialog, situaţii şi personaje realmente amuzante. De văzut cu partenerul (merge şi cel de afaceri)...
E drept că scenaristul Dan Fogelman (Bolt, O poveste încâlcită, Maşini) face lucrurile previzibile, ca de pildă în cazul playboy-ului jucat de Ryan Gosling - căruia îi cade cu tronc tocmai fata ce nu cedează uşor farmecelor lui (Emma Stone).
E adevărat şi că cei doi se lămuresc incredibil de repede, practic într-o noapte, că sunt sufletul pereche al celuilalt, calea putând fi înghiţită mai greu de cei pregătiţi să vadă doar o comedioară de weekend. Fata demontează într-o noapte tot edificiul de superficialitate ce-l caracterizează pe Jacob Palmer, interpretat de Ryan Gosling, luând în derâdere fiecare element din imaginea pe care şi-a fabricat-o. Bineînţeles, nu la modul preţios, ci jucăuş. Rezultatul? Jacob se amuză împreună cu ea, nu înghite în sec, nu i se pare nesuferită, trece peste partea cu reflectatul asupra goliciunii personale (ne referim la cea sufletească - deşi e o superpoantă legată şi de cea fizică, surprinsă chiar la finalul trailerului de mai jos) şi conchide subit că s-a îndrăgostit şi că planul lui de a avea o femeie nouă în fiecare noapte nu e bun. A lipsit din film acea magie a dragostei la prima vedere între cele două personaje, jucate de Gosling şi Stone, necesară într-un film romantic. Cu toate astea, cei doi sunt protagoniştii unei scene adorabile, în fond clişeistică, dar fiind recunoscută ca atare chiar de ei - devine cuceritoare: Gosling îi arată care e schema ce nu a dat niciodată greş când a vrut să se facă irezistibil pentru o femeie.
Cu toate măruntele minusuri, scenaristul pune şi substrat dramatic în film: după 25 de ani de căsnicie, Emily (Julianne Moore), soţia lui Cal (Steve Carlee), îi cere dintr-o dată divorţul, dezvăluind faptul că a avut o aventură. Ajungem deci la elementele de conţinut de care spuneam la început; ele se referă la destrămarea relaţiei conjugale - ce duce până la interogări asupra propriei identităţi, refugiul în lumea iluzorie a schimbului de parteneri, şi ideea că, deşi maturi, nu avem întotdeauna răspunsurile corecte. La 40 şi ceva de ani, Cal Weaver părea că-şi trăieşte visul – o slujba bună, o casă frumoasă, copii grozavi şi o căsnicie cu iubita din liceu. Dar când află ca soţia sa l-a înşelat şi vrea să-l părăsească, viaţa lui “perfectă” se destramă rapid. Fiind complet luat prin surprindere, el rătăceşte încercând să-şi găsească un sprijin şi - astfel - descoperă un stil de viaţă neaşteptat în compania cuceritorului Jacob Palmer; învaţă de la el să devina un fel de versiune îmbunătăţită a sa, să îşi redescopere masculinitatea şi, evident, să agaţe femei.
În acest punct facem cunoştinţă cu un excelent personaj secundar, Kate, prima aventură a lui Cal de după separare, jucată de Marisa Tomei. Deşi am avut impresia că în unele momente supralicitează (dar e evident că astea au fost indicaţiile regizorale ale tandemului Glenn Ficarra şi John Requa - pentru că, la momentul unui toast, şi Emma Stone interpretează cu aceleaşi nuanţe luarea prin surprindere). Oricum, Tomei reuşeşte în toate scenele să ne amuze, făcând un personaj uşor isteric, extrovertit, dezinhibat, în mijlocul unor gaguri reuşite.
Cal şi Emily, alături de Kate şi amantul lui Emily, jucat de Kevin Bacon, nu sunt singurii care caută dragostea în locurile nepotrivite: fiul de 13 ani al lui Cal, Robbie (jucat de Jonah Bobo), este îndrăgostit de dădaca lui de 17 ani, Jessica (Analeigh Tipton), care, la rândul ei, nutreşte o mare pasiune... pentru Cal. Prin urmare, avem de-a face în acest film cu trei generaţii, şi cu romantismul propriu fiecărei etape: soţi de vârstă mijlocie gata să o ia de la capăt, un tânăr cuplu pasional şi adolescenţi întâlniţi cu prima mare iubire. Se mai ridică şi problema consecinţelor unui divorţ când sunt şi copii la mijloc. Cal şi Emily sunt nevoiţi să facă faţă întrebărilor şi emoţiilor celor doi copii ai lor, Robbie, de 13 ani, şi Molly, de 10. Interesant e că avem şi un raisonneur în film, tocmai băiatul familiei - Robbie - care devine în mod ironic vocea raţiunii pentru Cal.
Cu totul, deşi îţi dă ţi câteva motive de reflecţie, servite fără mari pretenţii, A naibii dragoste e înţesat cu dialog, situaţii şi personaje realmente amuzante. De văzut cu partenerul (merge şi cel de afaceri)...
