Părerea criticului
Creed vine într-un moment în care nu se mai știe dacă cinefilii mai îndrăgesc lumea boxului. După generații întregi care au iubit, dacă nu boxul atunci artele marțiale, atenția publicului pare să nu se mai îndrepte către ringul de box. Chiar și așa, Southpaw reușea, anul trecut, să (re)trezească atenția publicului față de lumea boxului - era vorba de un boxer alb, un luptător, un contestatar de titlu.
Și de data aceasta revedem poziția unui „contender”: fiului antieroului, de data asta de culoare, luptă să dovedească în ringul de box că este la înălțimea tătălui său campion (Apollo Creed), că nu este o „greșeală”. Și de data aceasta este vorba de corectitudine rasială, și de data aceasta este un cuplu campion-antrenor dintre un bărbat alb și unul de culoare: în Southpaw, personajul lui Gyllenhaal se antrena cu Forest Whitaker, în schimb în Creed Michael B. Jordan îl are alături pe un Rocky bătrân, dar de neuitat pentru fani. Dacă atuul lui Southpaw era povestea mai sensibilă și personaje mai complexe, Creed îl are pe nemuritorul Sly Stallone, dar și spectacolul boxului.
Filmul își merită numele de Rocky VII, și asta datorită carismei lui Stallone, care dincolo de vârsta respectabilă amintește de furia personajelor din tinerețe și completează perfect un Adonis tânăr, musculos, furios în ring dar lipsit de acel aplomb al lui Stallone. De altfel, multe lucruri din film aduc omagiu lumii Americii din anii 70, cu săli de box ilegale, străzi periculoase și legende ale boxului, personaje care poartă căciuli negre, lumea aceea pe care o știm adesea din filmele de categorie B.
În plus, și traseul „micului” Creed amintește mult de parcursul lui Rocky - scenele de antrenament în condiții dificile, alergări și curse în zăpadă - și nu în săli moderne, precum adversarii săi. Apar câteva clișee de Hollywood (copii care îi sorb dn priviri pe boxeri visându-se în ring, antrenorul bătrân și marginalizat, competitorul tânăr și ambițios).
E greu de zis dacă filmul este adresat mai mult fanilor lui Rocky, pentru că filmul are părți bune și în afară de Stallone. Înainte de toate, filmul este despre box, și fără să fim experți în asta, fanii sportului în ring cu siguranță îl vor aprecia.
Pe lângă obișnuita poveste americană (erou defavorizat, dar talentat și ambițios, cu toate că Adonis Creed nu este chiar defavorizatul tipic de pe străzile din cartier), filmul conține și ceva discurs rasial, scene romantice și o un personaj feminin (se putea oare fără) atrăgător (Tessa Thompson, un fel de Angelina Jolie de culoare). Credem că punctul tare al filmului nu este vreo poveste de viață, ci Sly și partea frumoasă din spectacolul boxului.
Și de data aceasta revedem poziția unui „contender”: fiului antieroului, de data asta de culoare, luptă să dovedească în ringul de box că este la înălțimea tătălui său campion (Apollo Creed), că nu este o „greșeală”. Și de data aceasta este vorba de corectitudine rasială, și de data aceasta este un cuplu campion-antrenor dintre un bărbat alb și unul de culoare: în Southpaw, personajul lui Gyllenhaal se antrena cu Forest Whitaker, în schimb în Creed Michael B. Jordan îl are alături pe un Rocky bătrân, dar de neuitat pentru fani. Dacă atuul lui Southpaw era povestea mai sensibilă și personaje mai complexe, Creed îl are pe nemuritorul Sly Stallone, dar și spectacolul boxului.
Filmul își merită numele de Rocky VII, și asta datorită carismei lui Stallone, care dincolo de vârsta respectabilă amintește de furia personajelor din tinerețe și completează perfect un Adonis tânăr, musculos, furios în ring dar lipsit de acel aplomb al lui Stallone. De altfel, multe lucruri din film aduc omagiu lumii Americii din anii 70, cu săli de box ilegale, străzi periculoase și legende ale boxului, personaje care poartă căciuli negre, lumea aceea pe care o știm adesea din filmele de categorie B.
În plus, și traseul „micului” Creed amintește mult de parcursul lui Rocky - scenele de antrenament în condiții dificile, alergări și curse în zăpadă - și nu în săli moderne, precum adversarii săi. Apar câteva clișee de Hollywood (copii care îi sorb dn priviri pe boxeri visându-se în ring, antrenorul bătrân și marginalizat, competitorul tânăr și ambițios).
E greu de zis dacă filmul este adresat mai mult fanilor lui Rocky, pentru că filmul are părți bune și în afară de Stallone. Înainte de toate, filmul este despre box, și fără să fim experți în asta, fanii sportului în ring cu siguranță îl vor aprecia.
Pe lângă obișnuita poveste americană (erou defavorizat, dar talentat și ambițios, cu toate că Adonis Creed nu este chiar defavorizatul tipic de pe străzile din cartier), filmul conține și ceva discurs rasial, scene romantice și o un personaj feminin (se putea oare fără) atrăgător (Tessa Thompson, un fel de Angelina Jolie de culoare). Credem că punctul tare al filmului nu este vreo poveste de viață, ci Sly și partea frumoasă din spectacolul boxului.
