Părerea criticului
Orice poveste despre sport trebuie să fie o poveste despre campioni, și noul Creed III nu face excepție. Având în urmă moștenirea a încă două filme din serie plus seria Rocky, filmul despre box caută să împlinească aceeași fantezie secretă a publicului: spectatorul să se identifice cu boxerul din ring. Și cu cât reușim să descoperim latura sensibilă, universul din mintea eroului din arenă și poate și fantomele trecutului care probabil îl chinuie, cu atât filmul reușește să ne vorbească mai clar: suntem toți, la figurat, în arenă, chiar dacă fără blitz-uri și arbitri care numără până la zece.
Totuși, în lipsa unui Stallone și al lui Carl Weathers, care reușeau atât de bine să reprezinte prototipurile cu care publicul (mai ales american) se identifica, noul Creed vorbește despre doi protagoniști - un erou și un antierou. Un campion și un pretendent. Un „băiat bun” care a reușit (totuși, cu o istorie în spate - Adonis Creed jucat de Michael B. Jordan, care semnează și regia filmului) și un „băiat rău” (sau poate doar neînțeles) - Damien Anderson jucat desăvârșit de Jonathan Majors (Kang din Marvel Cinematic Universe), care aduce și forță și vulnerabilitate - un personaj care apare din negura trecutului și care vrea să îi smulgă campionului titlul. Și mai pomenește încă ceva: pocăință și iertare. Pentru că, asemenea lui Apollo Creed, orice campion are o latură puțin întunecată, atât cât să fie political correct.
Ideea diversității rasiale și-a spus cuvântul: ambii protagoniști sunt de culoare, și cu siguranță acest lucru va umple de mândrie pe unii, sau de furie pe alții, însă la nivel uman Creed III reușește să spună o poveste nouă pe un subiect care părea epuizat de filmele anterioare. Până la urmă, filiația eroului, Adonis Creed, cu Apollo Creed, e doar formală, revenind în monologul mamei acestuia la final: eroii nu trăiesc în umbra părinților. Totuși, sunt referințe la filmele celebre cu box - am observat una la Cinderella Man - și același gust pentru metafore vizuale cu un mesaj clar (așa cum, în Rocky, eroul gonea înainte pe gheața pe care mașinile derapau, tot așa antieroul din noul fim intră în arenă cu centura de campion etalată deasupra umerilor ca aripile unui înger întunecat).
Nefiind pasionată de box, mi-ar fi greu să judec filmul din perspectiva veridicității scenelor din arenă vizavi de lumea boxului. În schimb, reușește să descopere destulă profunzime a personajelor. Într-unul sau în altul din roluri, fie în campionul stilat și manierat, fie în competitorul frustrat dar talentat dornic să își ia revanșa, filmul reușește să pună pe ecran un alter-ego al spectatorului
Totuși, în lipsa unui Stallone și al lui Carl Weathers, care reușeau atât de bine să reprezinte prototipurile cu care publicul (mai ales american) se identifica, noul Creed vorbește despre doi protagoniști - un erou și un antierou. Un campion și un pretendent. Un „băiat bun” care a reușit (totuși, cu o istorie în spate - Adonis Creed jucat de Michael B. Jordan, care semnează și regia filmului) și un „băiat rău” (sau poate doar neînțeles) - Damien Anderson jucat desăvârșit de Jonathan Majors (Kang din Marvel Cinematic Universe), care aduce și forță și vulnerabilitate - un personaj care apare din negura trecutului și care vrea să îi smulgă campionului titlul. Și mai pomenește încă ceva: pocăință și iertare. Pentru că, asemenea lui Apollo Creed, orice campion are o latură puțin întunecată, atât cât să fie political correct.
Ideea diversității rasiale și-a spus cuvântul: ambii protagoniști sunt de culoare, și cu siguranță acest lucru va umple de mândrie pe unii, sau de furie pe alții, însă la nivel uman Creed III reușește să spună o poveste nouă pe un subiect care părea epuizat de filmele anterioare. Până la urmă, filiația eroului, Adonis Creed, cu Apollo Creed, e doar formală, revenind în monologul mamei acestuia la final: eroii nu trăiesc în umbra părinților. Totuși, sunt referințe la filmele celebre cu box - am observat una la Cinderella Man - și același gust pentru metafore vizuale cu un mesaj clar (așa cum, în Rocky, eroul gonea înainte pe gheața pe care mașinile derapau, tot așa antieroul din noul fim intră în arenă cu centura de campion etalată deasupra umerilor ca aripile unui înger întunecat).
Nefiind pasionată de box, mi-ar fi greu să judec filmul din perspectiva veridicității scenelor din arenă vizavi de lumea boxului. În schimb, reușește să descopere destulă profunzime a personajelor. Într-unul sau în altul din roluri, fie în campionul stilat și manierat, fie în competitorul frustrat dar talentat dornic să își ia revanșa, filmul reușește să pună pe ecran un alter-ego al spectatorului
