Părerea criticului
De vineri a intrat în cinematografe Crimson Peak, cel mai recent film al lui Guillermo del Toro, hipnotic prin extraordinara atmomsferă creată, nostalgic pentru fanii regizorului prin reintroducerea elementelor fetiș ale cineastului și a temelor care îl preocupă, dar mai ales inedit prin readucerea în atenția cinefililor a subgenului gotic romantic, la care s-au adăugat ceva elemente steampunk.
Asemenea castelului Allerdale Hall (supranumit Crimson Peak), construit pe teren mișcător, povestea scrisă de colaboratorul fidel al lui del Toro, Matthew Robbins (Mimic, Don’t Be Afraid of the Dark) stă să se dărâme prin lipsa de plauzibilitate a unor momentele ce împing acțiunea mai departe, din cauza unor aspecte insuficient clarificate și a unei confruntări finale deloc pe măsura atmosferei și suspansului create până în acel punct.
Ceea ce mi-a plăcut este că prezențele supranaturale din film sunt grafice, figurative, nu doar sugerate. Imaginile terifiante au și o explicație locală - fantomele ieșite ca din iad sunt de fapt „plămădite” din argila roșie ce supurează sub înfiorătorul castel. Zgomotele care le însoțesc sunt mecanice. Mai sunt și altfel de fantome (că n-au murit toți la fel). Mai sunt și fantome cu braţele ca nişte tentacule de fum.
Locurile comune al genului horror nu lipsesc - castelul Crimson Peak este imens, sumbru și... complet izolat... Mai puțin plauzibilă mi s-a părut folosirea de către vctimele fraților Sharpe a cilindrilor de ceară pentru patefon. Un jurnal în care să scrie despre ororile îndurate nu ar fi fost mai la îndemână? Poate dragostea lui del Toro pentru mecanisme cu manetă/cheiță să fi fost motivul.
Insectele - personaje fetiș ale cineastului nu lipsesc. Fluturi viu colorați și fluturii cap de mort. Dar prezența lor e doar o metaforă prea puțin subtilă a antagonismului dintre protagoniste - bălaia, radioasa Edith Cushing (Mia Wasikowska) și tenebroasa Lady Lucille Sharpe (Jessica Chastain). În Labirintul lui Pan insecta-mecanism este cea care o călăuzește pe fetița Ofelia către lumea fantastică. În Crimson Peak, personajul Miei Wasikowska este elementul de legătură dintre lumea victoriană și cea a fantomelor. Capacitatea ei de a vedea spiritele care rătăcesc prin umbrele din Allerdale Hall o va face să dezgroape ororile ascunse în pereții casei.
Scenografia și costumele sunt somptuoase, iar Tom Hiddleston excelent în rolul lui Thomas Sharpe, străinul seducător și misterios care apare în viața familiei Cushing. Mia Wasikowska a făcut bine față genului horror, dar Jessica Chastain mi s-a părut depășită de rol.
Asemenea castelului Allerdale Hall (supranumit Crimson Peak), construit pe teren mișcător, povestea scrisă de colaboratorul fidel al lui del Toro, Matthew Robbins (Mimic, Don’t Be Afraid of the Dark) stă să se dărâme prin lipsa de plauzibilitate a unor momentele ce împing acțiunea mai departe, din cauza unor aspecte insuficient clarificate și a unei confruntări finale deloc pe măsura atmosferei și suspansului create până în acel punct.
Ceea ce mi-a plăcut este că prezențele supranaturale din film sunt grafice, figurative, nu doar sugerate. Imaginile terifiante au și o explicație locală - fantomele ieșite ca din iad sunt de fapt „plămădite” din argila roșie ce supurează sub înfiorătorul castel. Zgomotele care le însoțesc sunt mecanice. Mai sunt și altfel de fantome (că n-au murit toți la fel). Mai sunt și fantome cu braţele ca nişte tentacule de fum.
Locurile comune al genului horror nu lipsesc - castelul Crimson Peak este imens, sumbru și... complet izolat... Mai puțin plauzibilă mi s-a părut folosirea de către vctimele fraților Sharpe a cilindrilor de ceară pentru patefon. Un jurnal în care să scrie despre ororile îndurate nu ar fi fost mai la îndemână? Poate dragostea lui del Toro pentru mecanisme cu manetă/cheiță să fi fost motivul.
Insectele - personaje fetiș ale cineastului nu lipsesc. Fluturi viu colorați și fluturii cap de mort. Dar prezența lor e doar o metaforă prea puțin subtilă a antagonismului dintre protagoniste - bălaia, radioasa Edith Cushing (Mia Wasikowska) și tenebroasa Lady Lucille Sharpe (Jessica Chastain). În Labirintul lui Pan insecta-mecanism este cea care o călăuzește pe fetița Ofelia către lumea fantastică. În Crimson Peak, personajul Miei Wasikowska este elementul de legătură dintre lumea victoriană și cea a fantomelor. Capacitatea ei de a vedea spiritele care rătăcesc prin umbrele din Allerdale Hall o va face să dezgroape ororile ascunse în pereții casei.
Scenografia și costumele sunt somptuoase, iar Tom Hiddleston excelent în rolul lui Thomas Sharpe, străinul seducător și misterios care apare în viața familiei Cushing. Mia Wasikowska a făcut bine față genului horror, dar Jessica Chastain mi s-a părut depășită de rol.
