Se spune că subiectul filmului este o "Croazieră, de la Calafat la Cernavodă". Se vede clar că s-a filmat într-o singură locație. La numărul mare de personaje era imposibil de cazat atâtea persoane în localitățile de la Dunăre. Nu se specifică dacă au ajuns în altă localitate și care este aceasta, unde au fost cazați?
sabinalin
pe 21 Septembrie 2023 20:45
Sa nu ne facem iluzii: ei au condus, tot ei vor conduce si in continuare. Asa e construita lumea : smecherii vor sta intotdeauna la fereala pe vapor, fraierii vor continua sa depuna eforturi, sa vasleasca avand ca scop principal indeplinirea obiectivelor celorlalti. Ce-i drept, fata de ce se intampla atunci, poporul are acum posibilitatea sa faca turism, sa se relaxeze avand chiar optiuni pentru croaziere de lux in marea Mediterana sau in marea Nordului, in anumite excursii se fac croaziere pe Vltava sau pe Dunare unde chiar ai ce sa vezi. In film avem de-a face cu o ,,croaziera,, de la Calafat la Cernavoda. Am citit ca filmul ar fi trebuit sa se intituleze initial ,,Excursia,, dar titlul final e mai percutant de-atat, e de-o ironie fina de foarte buna calitate care traverseaza de la un capat la altul intreaga pelicula.
Acest film care a aparut pe piata la inceputul ultimului deceniu al perioadei comuniste e inca o dovada ca si in Romania a avut loc fenomenul ,, rezistenta prin cultura,,. Recunoscut ca fiind un regizor foarte problematic ( pentru autoritati) al acelor vremuri Mircea Daneliuc da aici tot ce are mai bun iar produsul finit e unul dintre cele mai corozive la adresa unui regim care incepea sa devina din ce in ce mai sufocant. Memorabil e personajul activistului care personifica dictatura ticalosiei combinata infernal cu prostia, interesant e ca rolul fusese destinat initial marelui actor care a fost George Constantin, din ce-am citit acesta a refuzat sa mai filmeze dintr-un motiv care ne apare astazi ca pueril, constrans de situatie Daneliuc a apelat la Nicolae Albani care , cu aceasta ocazie, si-a asigurat un loc de cinste in istoria cinematografiei noastre.
balta67verde
pe 14 Aprilie 2019 13:20
Un film foarte bun, un film curajos. L-am revazut cu mare placere aseara. Nicolae Albani joaca excelent rolul unui activist corupt, rautacios si depravat.
mirceapopa79
pe 05 Noiembrie 2018 04:35
Excelent.Un film care scoate ca o vidanja o parte din mizeria unei societati comuniste ce se dorea perfecta dar era una TOTALMENTE monstruoasa.Vedem niste tineri plafonati intelectual,niste oi fara personalitate,care fac glume nesarate si care unii sunt implicati in curse de barci metafora a intrecerii socialiste.Sistemul iti dadea doar senzatia ca esti liber oferindu-ti ceva gratis dar de fapt erai si mai sclav si avea grija sa te faca sa te simti ca ai nevoie ca sa fii ghidat de el. E de remarcat dialogul dintre proca si sotzia lui care remarca cu amaraciune ca si-a ignorat viata de familie punanandu-se in slujba croazierelor de partid si de stat.
auramihaera
pe 04 Noiembrie 2018 14:36
am dat peste film pe tvr2,dupa care am citit aici parerile altora care sunt dezamagitoare..dar minut dupa minut filmul m-a captivat si consider ca trebuie vazut neaparat...nu sunt de acord ca ilustreaza ticalosia sistemuli socialist,ci este o parodie a superficialitatii si ipocriziei care ne caracterizeaza ca neam...ar fi ft tare un remake al filmului cu romanii din zilele noastre.cand neamprostia e pe alte culmi....macar de-am invata ceva,
lili22
pe 20 Mai 2018 00:10
A fost un film bun la vremea lui si avea o distributie interesanta.Foarte indraznet pentru acea epoca.
xerses
pe 23 Mai 2016 22:34
Un film facut cu amaraciune si naduf pentru tipologia relatiilor de serviciu si umane dintr-o perioada trista...
flavius_g
pe 15 Iunie 2014 18:41
o capodopera desigur, priveam inmarmurit scena dupa scena si ma minunam de acest film, ma intrebam maestre de unde l-ai mai scos si pe asta? de unde aceasta capodopera? cum am putut atatia ani sa nu vad acest film?
nu e un film antisistem desigur... nu e impotriva acelui sistem ci a orcarui sistem totalitar, a orcarui dictator, e o introspectie in strafundurle unui personaj care numit intr-o functie, care incet-incet devine un dictator, acesti castigatori ai croazierei devin din castigatori oprimatii acestui dictator, acestui personaj macabru, sinistru dar bine creionat in film, si interpretat de Albanii cu o maiestrie fara seaman as spune!
e o introspectie in sufletul unui mic dictator, in frustrarile lui sexuale, care incet-incet se transforma intr-un complex, de altfel am o teorie in sensul acesta, ca toti marii sau mai mici dictatorii (cum este si acest personaj principal) traiesc sau au trait frustrari sexulale, complexe sexulle sau abuzuri in copilarie sau pubertate...
facand paralelismul acestui personaj cu dictatorul de la acea vreme nu pot sa nu remarc anumite asemanari, si apoi mi-am adus aminte ce spunea Nicu ceasca despre tac-su, si anume: pe la mijlocul anilot`70 tata s-a imbolnavit de diabet, nemaivand ce sa-i ofere mamei, i-a oferit Romania... si in continuare mi-am adus aminte ce spunea Brucan despre Ceasca in tinerete, atunci cand inca nu avea puterea ca nimeni sa nu-si mai permita sa faca glumite la adresa sa, si anume ca Ceasca e ca si chibriturile suedeze, se aprinde numai pe cutia lui, eu cred ca Leana il domina sexulal si in acel cuplu frustrarile si tabuuurile erau la ordinea zilei, de altfel Leana era mai in varsta cu cativa ani si era foarte versata atunci cand l-a cunoscut pe Nicu...
la fel citind biografiile celor doi monstrii ai sex XX, nu pot sa nu remarc ca atat Hitler cat si Stalin nu au dus o viata sexuala normala, de cuplu, relatia primului cu Eva Brown fiid mai mult o facatura iar Stalin si-a omorat sotia etc
adica nici Stalin, nici Hiltler si nici Ceasca nu erau genul de oamani care sa se bucure de o seara in familie, nu formau cupluri normale etc.
se pare ca Freud si minunata sa stiinta psihanalitica ne-ar putea lumina si in ceea ce priveste dezvoltarea complexului acestor monstrii... personajul principal e un astfel de frustrat, si e zugravit artistic extraordinar de marele nostru maestru, toate tensiulnile ce apar intre el si sotie, intre el si acea tanara interpretata de remarcabila Tora Vasilescu, cat de frustrat se simte acest personaj cand altii se distreaza, si se iubesc, sunt tineri si isi traiesc viata, cum cauata acest personaj sa le interzica tinerilor sa se iubeasca, el insusi incapabil de iubire devine invidios pe iubirea celor tineri pe care incearca sa o ingradeasca folosindu-se de puterea care i s-a dat, uz de putere, de altfel si relatiile cu grupul si cu colaboratorul direct sunt dezastroase... omul e plin-plin-plin de frustrari
in fine, pastrand paralelismul, la fel ca si in 1989 balonul se sparge atunci cand acesta Croaziera i-a sfarsit, si tinerii, lumea, fostele sale manechine de corvoada pleaca intarcan-du-i spatele si lasandu-l sa raga singur la o portavoce, inclusiv sotia il paraseste... devine un nimeni in afara funtiei detinute temporar...
m-a imresionat acest final pt ca nu stiam ce o sa se intample si nu era previzibil nimic in aceasta capodopera, dar final cu acel pod, poate un pod spre o lume mai buna spre altceva, din pacate dupa 1990 lumea nu s-a schimbat, ce am gasit dincolo a fost tot un tovaras frustrat sexual, care nu a crescut nici un copil, care plictisindu-se langa tovarasa de viata s-a trezit ca o sa faca socialism cu fata umana, in loc sa-si plimbe nepoteii in parc...
offf si as mai continua, atunci cand Romania intrase cat de cat pe un fagas bun, cu o crestere economica constata, incet incet un personaj la fel de sinistru si-a arogat toata puterea in stat, justitia, parlamentul si primul-ministru la care se pot adauga desigur si serviicile etc.
apoi a inceput sa-si verse naduful pe bugetari, profesori, doctori, pensionari, rivali politici, oamnei din fotbal si te mai miri cine l-a mai suparat, de spun ca romania a intrat pe mainile unui obsedat dupa 2008? relatia s-a cu femeile e una dezastroasa, pe care il supara le trimite pe centura, iar apelativele sale verbale sunt din cele mai josnice, e clar ca nu e un om care iubeste femeile, se inconjoara de cele care il slujesc fara crantire, la fel ca si sclavele dintr-un harem...
asta e prisma prin care am vazut acest film... ar mai fi multe de adaugat....
multumesc mastre Daneliuc pt aceasta parabola!
cezarika21
pe 05 Ianuarie 2014 16:58
Am citit mai multe critici de film cu privire la "Croaziera" şi vreau să spun că nu sunt de acord cu niciuna. Cu părere de rău pentru toţi marii "deontologi" şi "disidenţi" care tremurau sub pat în anii '80 şi au apărut după noapte în decembrie 1989, acest film nu este un film antisistem. Este un film realist, în care au fost strecurate nişte şopârle cam subtile şi de aceea nu a fost interzis de cenzură. Nu e nici măcar o parabolă, e vorba de o realitate tristă a acelor ani şi anume decăderea morală a populaţiei României ca urmare a anilor de prostire propagandistică.
Ca să explic subiectul: un grup de tineri primesc de-a moaca un premiu constând în participarea la o croazieră pe Dunăre de la Calafat la Cernavodă. Pe parcursul întregului drum, atât tinerii, cât şi organizatorii îşi dezvăluie adevăratele lor caractere. Tinerii sunt obraznici, mincinoşi, hoţi, depravaţi şi fac glume de prost-gust, în timp ce organizatorii mai în vârstă sunt fricoşi, ticăloşi şi demagogi. Cu toţii sunt însă beneficiarii avantajelor unui sistem în care nu cred, dar pe care trebuie să-l respecte. Tinerii nu-şi plătesc excursia, nu plătesc cazarea, nu plătesc nici masa, prin urmare nu pot emite pretenţii cu privire la program. Atât au plătit, atât primesc. Nu văd unde-i tirania organizatorilor. Pe de altă parte, organizatorii (nişte activişti mărunţi) îşi satisfac propriile interese pe banii statului (nici ei nu şi-au plătit excursia) şi încearcă inutil să impună un minim de disciplină. Fiecare îşi vede însă de propriile interese, neexistând nicio conştiinţă de grup, nicio solidaritate (decât cea în hoţie - tinerii sunt solidari doar atunci când merg să fure struguri), niciun respect faţă de patrie (pe mine m-a deranjat de exemplu băşcălia făcută într-un muzeu).
Filmul, bine realizat de Daneliuc, este o frescă a unei societăţi româneşti degradată din punct de vedere moral de anii comunismului. Unele accente critice (spaimele organizatorilor că-şi vor pierde privilegiile, fiecare considerându-l pe celălalt drept un potenţial turnător, sau discursul demagogic al activistului din final pe fundalul cântecului "şi-altădată, şi-altădată/o s-o facem şi mai lată") accentuează imaginea grotescă a unei societăţi în care personalitatea individuală a oamenilor s-a dizolvat într-o lâncezeală colectivă în care a rămas până în decembrie 1989. Nu există nicio revoltă a tinerilor faţă de activist, ci chiar o pactizare între cele două părţi (vezi momentul în care tânărul curvar se justifică timid în faţa activistului, iar bătăuşul recunoaşte că a greşit).
Ceea ce prezintă filmul lui Daneliuc este doar o realitate credibilă a României socialiste în care activistul se preface că stabileşte un "program", iar tinerii se prefac că-l respectă după logica muncii la stat în perioada comunistă: "noi ne facem că muncim, ei se fac că ne plătesc" sau al sfatului dat de Ion Caramitru lui Mircea Dinescu în zilele Revoluţiei: "Mircea, fă-te că lucrezi". Atât şi nimic mai mult.
Iulidesprefilme
pe 09 Decembrie 2012 18:41
Unul dintre cele mai bune filme ale regizorului Mircea Daneliuc.
mihaelatb
pe 11 Octombrie 2010 09:48
stazi,acest film numai spune spune nimic, sau aproapenimic, dar pentru cei ce au trait minunile epocii de aur...Scena in care este inchis sonorul, si "bietul" activist se chinuie sa convinga de adevarul lui, de pe ecranul unui televizor, spre rasul la inceput mai timid, dar apoi in hohote, al tuturor, este monmentala. Asa era viata care am dus-o de-a rasu' plansu' !
Acest film care a aparut pe piata la inceputul ultimului deceniu al perioadei comuniste e inca o dovada ca si in Romania a avut loc fenomenul ,, rezistenta prin cultura,,. Recunoscut ca fiind un regizor foarte problematic ( pentru autoritati) al acelor vremuri Mircea Daneliuc da aici tot ce are mai bun iar produsul finit e unul dintre cele mai corozive la adresa unui regim care incepea sa devina din ce in ce mai sufocant. Memorabil e personajul activistului care personifica dictatura ticalosiei combinata infernal cu prostia, interesant e ca rolul fusese destinat initial marelui actor care a fost George Constantin, din ce-am citit acesta a refuzat sa mai filmeze dintr-un motiv care ne apare astazi ca pueril, constrans de situatie Daneliuc a apelat la Nicolae Albani care , cu aceasta ocazie, si-a asigurat un loc de cinste in istoria cinematografiei noastre.
nu e un film antisistem desigur... nu e impotriva acelui sistem ci a orcarui sistem totalitar, a orcarui dictator, e o introspectie in strafundurle unui personaj care numit intr-o functie, care incet-incet devine un dictator, acesti castigatori ai croazierei devin din castigatori oprimatii acestui dictator, acestui personaj macabru, sinistru dar bine creionat in film, si interpretat de Albanii cu o maiestrie fara seaman as spune!
e o introspectie in sufletul unui mic dictator, in frustrarile lui sexuale, care incet-incet se transforma intr-un complex, de altfel am o teorie in sensul acesta, ca toti marii sau mai mici dictatorii (cum este si acest personaj principal) traiesc sau au trait frustrari sexulale, complexe sexulle sau abuzuri in copilarie sau pubertate...
facand paralelismul acestui personaj cu dictatorul de la acea vreme nu pot sa nu remarc anumite asemanari, si apoi mi-am adus aminte ce spunea Nicu ceasca despre tac-su, si anume: pe la mijlocul anilot`70 tata s-a imbolnavit de diabet, nemaivand ce sa-i ofere mamei, i-a oferit Romania... si in continuare mi-am adus aminte ce spunea Brucan despre Ceasca in tinerete, atunci cand inca nu avea puterea ca nimeni sa nu-si mai permita sa faca glumite la adresa sa, si anume ca Ceasca e ca si chibriturile suedeze, se aprinde numai pe cutia lui, eu cred ca Leana il domina sexulal si in acel cuplu frustrarile si tabuuurile erau la ordinea zilei, de altfel Leana era mai in varsta cu cativa ani si era foarte versata atunci cand l-a cunoscut pe Nicu...
la fel citind biografiile celor doi monstrii ai sex XX, nu pot sa nu remarc ca atat Hitler cat si Stalin nu au dus o viata sexuala normala, de cuplu, relatia primului cu Eva Brown fiid mai mult o facatura iar Stalin si-a omorat sotia etc
adica nici Stalin, nici Hiltler si nici Ceasca nu erau genul de oamani care sa se bucure de o seara in familie, nu formau cupluri normale etc.
se pare ca Freud si minunata sa stiinta psihanalitica ne-ar putea lumina si in ceea ce priveste dezvoltarea complexului acestor monstrii... personajul principal e un astfel de frustrat, si e zugravit artistic extraordinar de marele nostru maestru, toate tensiulnile ce apar intre el si sotie, intre el si acea tanara interpretata de remarcabila Tora Vasilescu, cat de frustrat se simte acest personaj cand altii se distreaza, si se iubesc, sunt tineri si isi traiesc viata, cum cauata acest personaj sa le interzica tinerilor sa se iubeasca, el insusi incapabil de iubire devine invidios pe iubirea celor tineri pe care incearca sa o ingradeasca folosindu-se de puterea care i s-a dat, uz de putere, de altfel si relatiile cu grupul si cu colaboratorul direct sunt dezastroase... omul e plin-plin-plin de frustrari
in fine, pastrand paralelismul, la fel ca si in 1989 balonul se sparge atunci cand acesta Croaziera i-a sfarsit, si tinerii, lumea, fostele sale manechine de corvoada pleaca intarcan-du-i spatele si lasandu-l sa raga singur la o portavoce, inclusiv sotia il paraseste... devine un nimeni in afara funtiei detinute temporar...
m-a imresionat acest final pt ca nu stiam ce o sa se intample si nu era previzibil nimic in aceasta capodopera, dar final cu acel pod, poate un pod spre o lume mai buna spre altceva, din pacate dupa 1990 lumea nu s-a schimbat, ce am gasit dincolo a fost tot un tovaras frustrat sexual, care nu a crescut nici un copil, care plictisindu-se langa tovarasa de viata s-a trezit ca o sa faca socialism cu fata umana, in loc sa-si plimbe nepoteii in parc...
offf si as mai continua, atunci cand Romania intrase cat de cat pe un fagas bun, cu o crestere economica constata, incet incet un personaj la fel de sinistru si-a arogat toata puterea in stat, justitia, parlamentul si primul-ministru la care se pot adauga desigur si serviicile etc.
apoi a inceput sa-si verse naduful pe bugetari, profesori, doctori, pensionari, rivali politici, oamnei din fotbal si te mai miri cine l-a mai suparat, de spun ca romania a intrat pe mainile unui obsedat dupa 2008? relatia s-a cu femeile e una dezastroasa, pe care il supara le trimite pe centura, iar apelativele sale verbale sunt din cele mai josnice, e clar ca nu e un om care iubeste femeile, se inconjoara de cele care il slujesc fara crantire, la fel ca si sclavele dintr-un harem...
asta e prisma prin care am vazut acest film... ar mai fi multe de adaugat....
multumesc mastre Daneliuc pt aceasta parabola!
Ca să explic subiectul: un grup de tineri primesc de-a moaca un premiu constând în participarea la o croazieră pe Dunăre de la Calafat la Cernavodă. Pe parcursul întregului drum, atât tinerii, cât şi organizatorii îşi dezvăluie adevăratele lor caractere. Tinerii sunt obraznici, mincinoşi, hoţi, depravaţi şi fac glume de prost-gust, în timp ce organizatorii mai în vârstă sunt fricoşi, ticăloşi şi demagogi. Cu toţii sunt însă beneficiarii avantajelor unui sistem în care nu cred, dar pe care trebuie să-l respecte. Tinerii nu-şi plătesc excursia, nu plătesc cazarea, nu plătesc nici masa, prin urmare nu pot emite pretenţii cu privire la program. Atât au plătit, atât primesc. Nu văd unde-i tirania organizatorilor. Pe de altă parte, organizatorii (nişte activişti mărunţi) îşi satisfac propriile interese pe banii statului (nici ei nu şi-au plătit excursia) şi încearcă inutil să impună un minim de disciplină. Fiecare îşi vede însă de propriile interese, neexistând nicio conştiinţă de grup, nicio solidaritate (decât cea în hoţie - tinerii sunt solidari doar atunci când merg să fure struguri), niciun respect faţă de patrie (pe mine m-a deranjat de exemplu băşcălia făcută într-un muzeu).
Filmul, bine realizat de Daneliuc, este o frescă a unei societăţi româneşti degradată din punct de vedere moral de anii comunismului. Unele accente critice (spaimele organizatorilor că-şi vor pierde privilegiile, fiecare considerându-l pe celălalt drept un potenţial turnător, sau discursul demagogic al activistului din final pe fundalul cântecului "şi-altădată, şi-altădată/o s-o facem şi mai lată") accentuează imaginea grotescă a unei societăţi în care personalitatea individuală a oamenilor s-a dizolvat într-o lâncezeală colectivă în care a rămas până în decembrie 1989. Nu există nicio revoltă a tinerilor faţă de activist, ci chiar o pactizare între cele două părţi (vezi momentul în care tânărul curvar se justifică timid în faţa activistului, iar bătăuşul recunoaşte că a greşit).
Ceea ce prezintă filmul lui Daneliuc este doar o realitate credibilă a României socialiste în care activistul se preface că stabileşte un "program", iar tinerii se prefac că-l respectă după logica muncii la stat în perioada comunistă: "noi ne facem că muncim, ei se fac că ne plătesc" sau al sfatului dat de Ion Caramitru lui Mircea Dinescu în zilele Revoluţiei: "Mircea, fă-te că lucrezi". Atât şi nimic mai mult.