Cronaca di un amore (1950)

Poate ca nu e cel mai bun film al lui Antonioni, dar e bine facut, mana de maestru.

omirbaev spunea că filmul e o artă urbană, însă rareori filmele reuşesc să fie atît de desăvîrşit urbane ca acest film. şi nu prin poveste, pentru că antonioni niciodată nu-şi pune toţi aşii în poveste, ci prin detaliile şi ritmicitatea spaţiului, prin tratarea reţinută a personajelor, prin pasiunile care niciodată nu vin pe ecran decît deghizate în cuburi de gheaţă, dar şi prin sugestivele descrieri arhitecturale pe care le conţine.

Un film foarte bine regizat (nici nu e de mirare -Michelangelo Antognioni)