Charlot, aici un gentleman bogat cu o mustață lungă, este surprins de logodnica sa în timp ce o strângea în brațe pe servitoare. Încearcă să se sinucidă prin otrăvire, crezând că a fost părăsit, dar primește între timp o scrisoare în care logodnica sa îi cere iertare că l-a bănuit pe nedrept.
”Cruel, Cruel Love” este un film atipic pentru Chaplin, deoarece marele cineast nu-l interpretează aici pe ”micul vagabond”, naiv și bun la suflet, personajul său atât de iubit de public, ci dimpotrivă un dandy ridicol din înalta societate. Cred că producătorii Keystone au încercat să-i schimbe imaginea pentru a-l distribui în alte roluri, dar încercarea lor nu a avut succes deoarece publicul dorea să-l vadă pe vagabondul șleampăt în locul altor personaje inspirate mai mult din realitate.
”Cruel, Cruel Love” este o farsă burlescă stil Romeo și Julieta, în care nu există nimic amuzant, cu excepția unei scurte secvențe în care Charlot se imaginează în Iad, alături de draci care-l împung cu furcile în focul veșnic. Banalitatea poveștii și cabotinismul interpretărilor au determinat o primire rece a filmului, care a fost considerat pierdut timp de aproape 50 de ani până când o copie incompletă (cu o durată de 9 minute din cele 16, cât avea filmul original) și în condiții precare a fost descoperită în America de Sud și a putut fi restaurată. Nu este un câștig prea mare pentru istoria cinematografiei, deoarece filmul este plictisitor și chiar enervant, neavând valoare artistică.
”Cruel, Cruel Love” este un film atipic pentru Chaplin, deoarece marele cineast nu-l interpretează aici pe ”micul vagabond”, naiv și bun la suflet, personajul său atât de iubit de public, ci dimpotrivă un dandy ridicol din înalta societate. Cred că producătorii Keystone au încercat să-i schimbe imaginea pentru a-l distribui în alte roluri, dar încercarea lor nu a avut succes deoarece publicul dorea să-l vadă pe vagabondul șleampăt în locul altor personaje inspirate mai mult din realitate.
”Cruel, Cruel Love” este o farsă burlescă stil Romeo și Julieta, în care nu există nimic amuzant, cu excepția unei scurte secvențe în care Charlot se imaginează în Iad, alături de draci care-l împung cu furcile în focul veșnic. Banalitatea poveștii și cabotinismul interpretărilor au determinat o primire rece a filmului, care a fost considerat pierdut timp de aproape 50 de ani până când o copie incompletă (cu o durată de 9 minute din cele 16, cât avea filmul original) și în condiții precare a fost descoperită în America de Sud și a putut fi restaurată. Nu este un câștig prea mare pentru istoria cinematografiei, deoarece filmul este plictisitor și chiar enervant, neavând valoare artistică.