Oricine cunoaste creatiile autorului de comics underground R. Crumb ar putea fi tentat sa creada ca actorul are cateva doage lipsa si, intr-adevar, poate ar avea dreptate. Insa descoperirea cea mai remarcabila pe care o face tristul, dar fascinantul documentar al lui Terry Zwigoff este ca R. Crumb este de fapt cel mai putin bizar si mai bine adaptat la societate dintre fratii sai, care au dovedit cu totii o creativitate si o inteligenta iesite din comun, manifestate insa in stiluri de viata si meserii complet diferite. Unul dintre ei isi petrece o mare parte din timp pe strazile din San Francisco, meditand. Celalalt este un izolat, care traieste cu mama sa, chinuit de accese de deprimare si nebunie. Amandoi dovedesc inclinatii si talente artistice cel putin egale cu ale lui R. Crumb si filmul isi consurna mare parte din timp dezvaluind felul in care o copilarie doar partial impartasita de cei trei i-a indreptat pe fiecare in alta directie.
Filmul se concentreaza, evident, asupra evolutiei lui R. Crumb ca autor de comicuri underground in timpul perioadei de glorie a culturii hippy in America din a doua jumatate a anilor 1960. Intr-o serie de interviuri revelatoare si socant de sincere, Zwigoff dezvaluie contradictiile individului Crumb. Un revoltat impotriva regulilor aparent arbitrare (si uneori exasperant de corecte politic) ale artei si normelor de comportament, Crumb gusta jazzul clasic, moda si stilul usor afectat proprii americane dinainte de monopolurile corporatiste. Crumb este rebelul tipic, a carui forma de rezistenta pasiva l-a transformat, ironic, intr-o legenda a culturii underground.
Filmul este un debut promitator pentru Zwigoff, un vechi fan al jazzului clasic si al comicurilor underground, care apoi a mizat pe succesul sau ca documentarist pentru a face un film artistic, “Lumea fantomelor” (bazat, intamplator, pe un serial comic al altui artist underground, Daniel Clowes, amator si el de jazz clasic). Nu mai e nevoie sä spunem ca documentarul “Crumb” spune la fel de multe despre stilul de viata si atitudinea unor figuri excentrice, precum Zwigoff, cat si despre R. Crumb. Indeosebi portretul obositului Crumb in lunile dinaintea retragerii de pe scena artistica raman un document nepretuit (si intr-o anumita masura un produs) al culturii undergorund a anilor 1960.
