Această parabolă realizată din câteva situații, este structurată pe coregrafia fricii și a subjugării, respectiv pe alegoria epocii lui Kadar, epoca de consolidare. Mediul în care se desfășoară întâmplarea - chiar dacă este vorba de începutul anilor douăzeci -, ne sugerează permanent că ne aflăm într-o perioadă imediat următoare unui adevărat, dar ascuns moment al terorii și represiunii. Este suficient ca unui individ simplu, care a suferit istoria, să-i aducem aminte de existența unei situații față de care prezentul este suportabil, ca acel individ simplu să devină de bunăvoie partener cooperant al acestui prezent. În interpretarea filmului Liniște și strigăt autoumilirea constituie esența consolidării, deci și motorul noii dictaturi contemporane. Așadar nu este nevoie de violență, nici măcar de amenințare, ci pur și simplu de atitudinea de supraviețuire a omului de rând, memoria și speranța: a fost și mai rău, și poate fi chiar și mai rău. (Hirsch Tibor)
Urmăreşte-ne pe:
Termeni şi condiţii |
Contact |
Politica de confidentialitate |
A.N.P.C |
