Cursa (2025)

O încordare de mușchi inutilă

,,Filmul este senzațional, o capodoperă artistică din cinematografie care nu poate fi egalată decât de producțiile occidentale sau, fiind mai exigenți, de cele americane cu bugete mai mari decât averea lui Țiriac!”. Mint. De ce fac asta? Pentru că această producție reprezintă un vis, o ambiție rămasă încă la stadiul de proiect care a încercat să emane atât de multă seriozitate încât filmul transmite o tentă de ridicol care îți stârnește râsul involuntar. Sunt extrem de multe probleme reliefate din corpusul acestei producții, însă, în același timp, întrucât nu vreau să fiu portretizat drept o persoană care suferă de biasuri, doresc să indic și aspectele pozitive care fac acest lungmetraj suportabil. Să vedem dacă trece clasa analizându-i punctele forte. Însă, mai ca tot omul, o să încep pe părțile sale aproape tenebroase, dacă este să vorbim figurativ.


Of! De unde să începem? În primul rând, personajele: plate și, în unele cazuri, enervante, a căror roluri și funcții în dezvoltarea narațiuni nu pot fi bine definite; deci niște bolțari de ciment fără personalități, actoria contribuind mult la imaginea lor fadă. Lui Andu îi se reproșează că fusese menit să fie pilot de curse, însă a ales să lucreze în mecanica auto la atelierul pe care îl patronează. Putem simți că această afirmație este adevărată? Ce flashbackuri sau alte tehnici expoziționale ne-au străfulgerat astfel încât să fim convinși că protagonistul își irosește talentul de vitezoman? Niște cercuri făcute într-o parcare nu motivează destul veleitatea acestuia spre curse de mașini cu mulți cai putere. Nu avem niciun moment în tot filmul în care acesta să emane frenezie atunci când atinge volanul, ori să fie anostit de munca asiduă exercitată în scopul remedierilor tehnice sau îmbunătățirilor aduse asupra vehiculelor care-i intră în service.
Fratele său, Petru, nu este decât o migrenă, atât pentru personajele din jurul său, cât și pentru mine ca spectator. El este motivul pentru care protagonistul se implică în curse ilegale de mașini și cel care îl atrage pe fratele său într-o cvasi-încăierare cu Codin Maticiuc. Nici măcar în anumite puncte din complot nu se nu pare că are un rol decisiv în al șantaja pe Anghel Vasluianu, falsul aliat, pentru că nu distribuie nicăieri dovezile incriminatoare la adresa personajului, ci doar îl amenință cu folosirea lor în acest scop, ceia ce n-are niciun efect asupra poveștii per ansamblu, plus de asta mai și se împănează în fața angajatului de la atelierul auto cu cât de priceput este în ale mecanicii. Prin el, acțiunea firului narativ nu curge natural, ci mai degrabă forțat. Nu poartă un conflict mai înverșunat ori scânteietor cu fratele său, date fiind episoadele sale de rebeliune.
Codin Maticiuc este personajul care nu-și respectă bine funcția. Nu există o rivalitate veche și ostilă în adevăratul sens al cuvântului între el și protagonist, de aceea scena întâlniri creează o inamiciție care mă lasă nepăsător, fiindcă cuplul nu primește mai mult timp pe ecrane pentru a închega o vrajbă mult mai profunda decât cea conturată de câteva insulte plus o gagică de care personajul negativ nu fusese niciodată destul de atașat. Antagonistul nu își înregistrează marca ori de câte ori discută sau interacționează cu o altă persoană. Sunt dispus să-l urăsc doar pentru cât de înfumurat și excentric se ține? Dacă cei doi s-ar fi cunoscut anterior, rămâneau îndrăgostiți de același interes romantic, ori conversațiile sau întâlnirile încinse deveneau mai dese, atunci puteam să fiu entuziasmat de fiecare dată când motoarele lor se încleștau, de aceea presupusa tentativă de omor asupra personajului principal n-avut efectul scontat asupra mea, pentru că adversitatea lor s-a simțit accidentală, mai degrabă o consecință a laturii sâcâitoare a personajului secundar, fratele protagonistului.
Personajul principal se aseamănă unui cocoș aruncat în cușcă pentru a lupta inutil cu un altul care se laudă la toate găinile cât de crestat este. Spun asta pentru că singura motivație a lui Andu este să-și trimită fratele la o școală de renume de peste hotare, care poate fi încadrată după taxa de școlarizare de 175.000 de dolari drept un institut în care doar baștanii sau fiii unor prim-miniștri britanici se pot înscrie, nu fratele unui reparator auto dintre blocurile capitalei. Nu este măcinat de nici-o vulnerabilitate, fie financiar, socială sau psihică – nevoia de a urma calea tatălui său. Chiar dacă câștigă extraordinar de bine în meserie sa, mii de euro după câte putem vedea, este mânat să participe în cursele ilegale de mașini doar pentru a satisface un moft; e ca atunci când un cavaler liniștit și putred de bogat vrea să cumpere neapărat un cal de cursă lungă pentru simandicosul său frate, iar din această cauză intră în confruntări primejdioase. Nu am avut parte de retrospecții pentru a mi se releva cât de devastat a fost personajul de moartea părintelui, povestindu-și ofu de pe tema aceasta în fața femeii care l-a alinat pentru o pierdere care nu mă afectează la fel de mult. La fel ca restul, personajul nu are un temperament anume, valorii sau trăsăturii caracteriale menite să-l însuflețească. Era destul un tic, mod de a se îmbrăca sau vorbi ca acesta să fie perceput drept centrul poveștii. Singurul personaj din distribuție care a exprimat profesionalism, din pricina actoriei decât a ,,vestimentației” (caracterizare), a fost Anghel Vasluianu, pe care l-am perceput drept un aliat care își joacă bine poziția, însă pare că este singurul care compensează scriitura proastă cu detenta sa. Pentru iubita lui Spike și Ștefan Iancu chiar nu am nici o adăugare de făcut, întrucât aparițile și interacțiunile lor au fost pur decorative, niște vaze de living care nu impresionează, prestația lor actoricească fiind la fel de proastă.

Nu ar fi fost neapărat o problemă aceste nuci seci dacă scenariul transpunea un film trepidant, care să te captiveze și păstreze concentrat pe tot parcursul rulării. Ei bine, nu s-a întâmplat așa. Narațiunea este o cutie de carton în care nu se găsește nimic interesant, nici măcar o fărâmă de înflăcărare, ci doar aer și goliciune. Cursele de mașini sunt prea puțin în a sătura mintea îmbolnăvită de ADHD-ul dezvoltat din pricina filmelor hollywoodiene, parte a aceluiași gen. Două montaje fuse suficiente pentru a mă lehămeti, iar cunoașterea personajelor imuabile plus puținele cascadorii și curse spectaculoase au fost prea mult și prea puțin în amplificare acelui potențial care putea provoca sentimente de ardoare pentru producție. Modul de filmare a curselor, prin drone ce par că sunt la fel de rapide ca mașinile, o cisternă care apare ca un obstacol plasat intenționat în fața protagonistului derutează și ridiculizează. Orice moment al acțiuni ar trebui să împiedice cât mai mult eroul să iasă din împrejurările dezastroase, doar că acesta se salvează mult prea ușor din situațiile stresante de luptă, astfel că această dinamică nu este pe deplin aplicată, de exemplu: scena în care gipurile antagonistului încearcă să-l saboteze pe șoferul nostru. Aveam nevoie de mai multe minute de adrenalină și un final ambiguu a peripeției sale, astfel încât întoarcerea sa pe cursă să devină o probabilitate greu de crezut. În film nu există puncte fără turnură, momente în care eroul nu are valabilă opțiunea abandonării, ci doar a avansări printre obstacole. Ar fi putut exista astfel de scene dacă Andu avea nevoie de banii curselor ilegale pentru a-și opera fratele de cancer, ori pentru a nu-și lăsa afacerea să moară ori antagonistul iar fi sechestrat iubita cu promisiunea că i-o înapoiază doar dacă participă la concursul pe care îl neglija, până și internarea iubitei lui Spike într-un spital, grav rănită și aflata în comă, ar fi fost oportunitatea unei vendete perfecte împotriva inamicului din poveste. Revelația, descoperirea aliatului fals, cam singura din film, nu impresionează din cauza faptului că folosește unul dintre clișeele cunoscute foarte bine de cinematografia americană, în care aliatul se lăcomește la bani și ajunge să-l trădeze sau să conspire împotriva protagonistului, vezi cel de al treilea film din franciza ,,Indiana Jones”, ca un exemplu foarte cunoscut.

Dialogurile sunt nașpa! Pline de englezisme inutile care nu adaugă culoare în personaje, mai degrabă le conturează drept artificiale din cauza pompări excesive cu ele. Am avut parte de o incursiune în mediul online și o obsesie pentru viral mult prea lungă, de parcă ideea că această producție este una contemporană ar trebui reiterată ori de câte ori este nevoie prin afișarea statutului digital al personajelor, demonstrând faptul că cineaști românii sunt obsedați de acest laitmotiv care nu este folosit cum trebuie. Actorii par caraghioși în ea, de exemplu: Andy Popescu pare că filmează un tutorial pe You Tube atunci când discută pe live cu Codin Maticiuc. Faptul că antagonistul petrece atât de mult timp din film în fața ecranului este o exagerare. Producția este plină de ilogicități și necunoscute. De ce Anghel Vasluianu nu putea concura el în locul protagonistului? Din cauza unei cicatrici la brațul stâng? Cum poate un copil de până în 15 ani să-și informeze fanii din internet despre o cursă ilegală fără ca polițiștii să se autodenunțe? Dacă este un concurs organizat ilicit, de ce mai are regulament? Și de ce cisterna aia a reapărut de nicăieri doar ca să-l blocheze pe Andu în cea de n cursă a sa?

Actorii sunt majoritatea recrutați din serialul ,,Clanul”. Nu o să înțeleg niciodată cum astfel de filme nu dau o șansă tineretului prostesc care alege să absolvească o școală de actorie în loc să devină vlogeri care să-și producă propriile filme, să fie distribuiți în astfel de roluri. În locul lui Codin Maticiuc, altcineva putea fi potrivit pentru rolul personajului negativ, deoarece acesta nu se potrivește deloc cerințelor. Ar fi fost oportun ca altul, mul mai talentat, să fii salvat personajul.

În fine, la părțile bune o să adaug începutul, unul acceptabil ca mod de prezentare grafică a titlului. Validez și singura scenă cu adevărat tensionată, cea în care Codin fuse confruntat de Petru, iar mai apoi de Andu, momentul se potrivise atmosferic cu coloana sonoră și contextul în care altercația fu prezentată, deși nostim declanșată; cum poți fi intimidat și jignit în așa hal de un copil netrecut de vârsta pubertăți? Am apreciat și locațiile în care s-a tras filmul, Transfăgărășan, fiind un loc minunat ce avea potențialul de a seta o scenă de impact, nu un simplu test de anduranță pentru personajul nostru. Consider o faptă curajoasă să copiezi de la cei mari în încercarea de a tuna reușite la tine în piață, însă tentativa a fost anulată din pricina că, oricât de rudimentare ar părea filmele americane ca chintesență narativă, ele se bucură de bugete record care orbesc ochii spectatorilor prin efecte vizuale, însă noi am scormonit prin buzunare cât am putut și cu umilință am generat câteva coliziuni, cascadorii fără a inaugura nimic fastuos.

Concluzie: oricât de mult aș dori să scot în evidență calitățile lui, nu pot să mint. M-am plictisit și amuzat la vizionarea sa. Sincer, nu merită să dețină nota 6 pe IMDB, pentru că nu au distrat publicul prin singurul lucru care puteau compensa scrierea: acțiunea. 5 cu indulgență. Uitați-vă doar dacă vreți să vă amuzați copios, nu să dregeți plictiseala.

Am reușit să vizionez și eu mult lăudatul film „Cursa” (2025).

Ferească sfântul cât de prost e. De ce nu mă miră?

Anghel Damian regizor și scenarist? Nu ne mai vindecăm! Poporul ăsta nu e capabil să producă conținut TV sau cinematografic demn de industria filmului.

Sincer, nici nu aveam așteptări prea mari, avându-l pe Anghel Damian în echipă. Nu de alta, dar anemicul ăsta privilegiat și libidinos „semnează capodopere” ca Vlad, Tătutu’ etc...

#cursa2025 #angheldamian #fakemovie #retardatiiataca

ar fi ieșit bun dacă pe cei puțini actori din film nu-i puneau în roluri secundare. stefania e pur si simplu penibila si mai penibili sunt cei care au bagat-o in acest film si n-au fost in stare sa o faca sa para macar 1% credibila in ce spune. conversatia din masina dupa ce o ia dupa concert e pur si simplu de neprivit, pe langa dialogul ingrozitor de cringe intre ei, ala ii zice ca i-a murit mama si ea are aceeași expresie plictisită, ba chiar că-i vine puțin să râdă pe tot parcursul dialogului. cum ați putea lăsa în primul rând asemenea scenă fără să încercați să scoateți ceva din ea? daca aud că aia a fost cea mai bună dublă... e clar. Păcat, filmu avea potențial

Un film de tot rahatul toate videochatisele în film prima Lorelai ????????????????????????????

Un film despre viteză, emoție și decizii grele, „Cursa” este pentru toți cei care știu ce înseamnă să duci o poveste până la capăt. E despre orașul care te provoacă la fiecare pas, despre ambiția de a îți urma visurile, despre prietenie, dar și despre iubirea celor doi frați care împreună reușesc să depășească toate obstacolele.
Citeşte întreaga ştire: Câți bani a făcut filmul „Cursa” în doar trei zile. Este lansarea românească a anului 2025 la cinema

Pentru un film romanesc, e chiar bun. Merita vazut!

Ce sa zic, film bun tehnic, se vede ca s-a muncit la el.
Inspiratie totala din jocul NFS Most Wanted.
Pacat ca s-au folosit actori care au relatii in media.

Un film reușit pentru categoria din care face parte. Are acțiune, ritm, are poveste, ceva umor, muzică și un subiect de actualitate. Prezintă și ceva elemente de infrastructură mai noi din Bucureștiul unde se desfășoară aceste curse clandestine, alături de mai vechiul drum transfăgărășan. Avem și personaje de top: un mecanic/pilot, un tik-toker viitor student american, o fată talentată din popor, un talentat băiat de bani gata...Vedem mașini și femei cu performanțe augmentate. Pentru tot deranjul și accidentele produse în film mai rămâne ca poliția să stabilească cu exactitate ce s-a întâmplat în cazul a mai multor spețe. Una peste alta un film comercial care cred că se va bucura de mulți spectatori. Nu dau note, dar am auzit în public: cam 7-8.

Filmul are ceva adrenalină și emoție, pare o replică foarte bună a seriei Fast&Furious, doar că românească. Deși se concentrează pe personajul principal și pe traumele sale, Cursa este și o reprezentație mișto de mașini și femei de categoria grea.

Băi, pt un film romanesc mi s-a părut suuuper bun!
Adica nu era ca pt tot prostul,efectiv unde in general întâlnești povesti artificiale cu care sa nu iti bați capul prea mult! Filmul asta are de toate: poveste, acțiune, replici amuzante, chiar am fost foarte plăcut impresionată si il recomand. Poate putin tras de păr pe alocuri,dar băi...ați văzut filmele americane? Aia se ridica din bombardamente ,deci no...sa avem un dram de înțelegere! Nota 10! Poate reușim de acum sa revitalizam putin si filmul românesc!

Filmul nu e Teambuilding (si din pacate nu va ajunge la aceeasi performata de public), dar totusi este cel mai bun film din punct de vedere tehnic produs in Romania dupa revolutie.

Spoiler: Codin Maticiuc livreaza cea mai buna replica din film: "decat sa merg cu masina aia... mai bine lasa-ma sa mor". Nu va zic despre de ce masina e vorba (nu, nu e o Dacie 1310)... dar poanta e mortală.

Ce se putea mai bine: montajul, desi ritmat, poate deveni obositor. Cursa finală putea fi mult scurtată, ceea ce ar fi adăugat dramatism.

Ce e foarte bine: Cum am stat sa vad si tot genericul de final: m-a impresionant ca totul a fost realizat de tehnicieni si cascadori si artisti din Romania. Pe alocuri pare incredibil ca au reusit.

Concluzie: Intr-adevar, scenariu e cam subred in partea a doua, iar personajul principal joaca cam a la un Schwarzenegger în formare, insa filmul livreaza ceea ce nici un alt film romanesc n-a mai reusit: adică un film cinematografic, iar nu o simplă filmare ce poate fi vizionată la fel de bine la televizor. Daca vor mai urma in perioada urmatoare alte cateva filme la fel de bine realizate, deja putem incepe sa mergem cu incredere la filmele romanesti care ruleaza la mall.

De cum am vazut reclama m-am gandit automat la ,,Fast and Furious,,. N-am vazut nici unul din filmele acelei francize, doar reclame, insa mi s-a parut ca seamana binisor. Nici pe acesta nu l-as fi vizionat daca n-as fi avut vreo doua ceasuri de ,,ucis,, intr-o dupa amiaza de sambata. Locul faptei a fost Movieplex Plaza in miez de zi in saptamana premierei. Sase spectatori in sala , foarte putin pentru ambitiile celui ce se vrea un blockbuster romanesc, la ,,Teambuilding,, intr-o situatie asemanatoare fusese plina mai mult de jumatate de sala. Unde mai pui ca acesta e mult mai bun prin comparatie cu mizeria care a strans peste un milion de spectatori la cinema ( groaznic!). Filmul de fata nu e ceva formidabil, ceva iesit din comun insa are marele merit de a fi decent. Ceea ce, pentru o productie autohtona de gen, nu-i putin. E un entertainment onorabil, vorba aceea, daca Anghel Damian a ,,copiat,, bine de la turci ( a se vedea ,,Vlad,, , ,,Clanul,, sau ,,Tatutu,,) poate sa-i iasa binisor si-un Fast and Furious de Dambovita. Hanganu e parca o prelungire a lui Tudor Achim din ,,Clanul,, ca stil de interpretare, Maticiuc-Poponel se joaca pe el, Vasluianu e peste toti, se vede rasa, Ivascu e prea putin, pe ceilalti n-are rost sa-i amintim. Si am avut surpriza de a mai vedea un actor contemporan la moda ( pe buna dreptate, e foarte bun cand are ce juca) bagand capul in poza. Nu spun cine, cand si unde ca sa nu strig surpriza.

Scriu aici pentru toti cei care mai au inca indoieli legat de a viziona acest film sau nu!
Sunt extrem de happy sa vad in sfarsit un film romanesc atat de bine facut, cu o poveste extrem de bine conturata, actiune si efecte rar vazute chiar si in filmele internationale.
Dupa ce vezi acest film iti dai seama ca si Romania poate!!!
Merita 100% sa il vedeti la cinema!

Cel mai bun film romanesc ever. Curse, masini spectaculoase, scenariu amuzant, Denis Hanganu la fel de bun cum il stim. Chiar se vede ca este un film in care s a investit!!!! Merita vazut!

Am vazut Cursa in 4DX... pt ca na! sustinem evolutia cinematografiei romanesti si nu puteam rata primul film romanesc in acest format. Stiam ca va fi un film comercial, deci eram setati pe distractie. Surprinzator, filmul are de toate: are mai multe curse si masini misto, are un pic de umor, dar are si o poveste de familie emotionanta, romance si cateva momente total surprinzatoare. E pentru toata familia. Si ma mai bucur si ca nu se injura, nu se scrie agramat doar de dragul de a fi in tandem cu social media. Muzica e bine aleasa si construieste frumos tensiunea... la fel si turatia motoarelor.
Nu e de Gopo, pentru ca nu e o drama personala, filmata cu o singura camera aproape in alb-negru.
E fun, e de stare buna, e de o experienta faina la cinema.

Dacă ați visat vreodată să vedeți un Schumacher autohton care își lasă bolidul pe dreapta pentru a deveni mecanic, dar apoi revine în forță ca să salveze viitorul educațional al fratelui său, Cursa e filmul vostru. În teorie. În practică, e mai degrabă un Need for Speed filmat pe străzile pustii ale Bucureștiului, cu mai puțin Fast și mult… Speed limit 30 km/h.

Personaje: Andrei, eroul nostru, e singurul care știe ce face, restul distribuției pare că a venit la film doar ca să-și exerseze expresiile faciale sau să se uite la mașini în timp ce strigă replici imposibil de înțeles. Mario, rivalul, are TikTok-ul plin de comentarii corect gramatical – probabil universul paralel unde alfabetul există.

Acțiune: Există câteva curse, cu efecte spectaculoase… dacă spectacolul tău preferat e să vezi mașini care nu se zdrobesc și străzi complet pustii. Poate că regizorul a vrut să recreeze Cernobîlul pe timp de noapte, sau poate Bucureștiul chiar arată așa după miezul nopții – cine știe?

Logică și scenariu: Un frate mic filmează cu o cameră ascunsă în portieră. Din fericire, portiera e opacă, dar camera filmează clar. Cine are nevoie de fizică când ai scenariști creativi, nu? Alte surprize: evoluții de personaje mai rapide decât schimbarea unui bec, glume repetitive și mecanică auto la nivel de tutorial de YouTube.

Actorie: Denis Hanganu e singurul care conduce filmul fără să se răstoarne. Restul par să fi luat lecții de actorie de la GPS: multe “întoarceri la stânga” și niciun sens clar. Ștefania și Maticiuc au talentul de a face replicile să sune ca niște instrucțiuni de montaj pentru mobilier IKEA.

Imagine și sunet: Să fim corecți – sunetul e ok, imaginea arată profesional, iar muzica hip-hop de fundal te face să te simți cool chiar dacă ce vezi pe ecran e… mai degrabă „meh”.

Cursa e ca un motor de Dacie 1310 tunat cu LED-uri: arată spectaculos, dar trage greu la deal. Are viteză, culori și sunet bun, dar îi lipsește logica, scenariul și actorii care să țină povestea pe drum. Merită văzut… dacă vă place adrenalina de a privi un drift narativ care tot se învârte în gol.

Opinie personală: Slab rău...nu merită bsa îți pierzi banii si timpul pe acest film, poate doar de vizionat acasa cand nu mai ai la ce sa te uiți, scenariu mediocru, actorii nu prea au fost și s-a simțit, o copie nereușită dupa fast and furious cu buget de Romania.

Are potențial, sper să fie bun!
Looking forward to it!

Edit, 18 Martie 2026:
Într-un final am văzut și filmul ăsta. Și nu, nu este grozav, dar are destule calități cât să-l consider un film decent, apreciez sinceritatea și ambiția sa