Elefantul este o metaforă pentru o ființă neafectată de contactul cu alte ființe dacă acesta nu întreprinde nimic. Astfel, ne duce cu ideea la faptul că noi, ca oameni, nu suntem lăsați-n pace să trăim cum dorim. Dacă nu satisfacem dorințele egoiste ale altora, și dorim să ripostăm, ca mecanism de apărare al nostru, se întâmplă ceva, consecință care trebuie soluționată cumva, ori prin pedeapsă, ori prin alt efect.
Întregul film este despre felul în care ne ciocnim cu toții, fiindcă suntem prea mulți, și nu avem loc unii de alții, cu atât mai mult cu cât această ciocnire este bazată pe tânjirea noastră de ciocnire, la fel ca electronii unui atom ce se ciocnesc cu electronii altui atom.
Și ca să fie și mai dramatic, acest debut este și ultimul film ce va ieși din mâinile autorului său, acesta sinucigându-se, la 29 de ani, de parcă l-ar fi citit pe Nietzsche.
stormblast
pe 27 Decembrie 2018 14:57
An Elephant Sitting Still este o imagine lungă de patru ore, răbdătoare, care face posibilă introducerea noastră înăuntrul acesteia. Filmul absoarbe lent pe oricine, folosindu-se de realitatea credibilă construită de regizorul chinez Bo Hu. Sunetul este atât de clar, încât prinde și manifestările unei liniști de nesuportat. Zgomotul pe care îl fac pașii prin pietriș se intensifică, de parcă totul s-ar petrece în peștera timpanului. De aceea e important să vedem filmul cu căștile în urechi, dacă nu la cinema.
Acțiunea se desfășoară pe mai multe planuri, împreunate într-o lume descurajantă cu un fundal muzical posomorât. Într-o Chină dureroasă și alertă, cel care atrage atenția este un elefant care se zvonește că ar sta toată ziua. Elefantul este un element foarte ofertant în cinematografie, fiind folosit încă din 1980 de David Lynch în The Elephant Man, până în 2014 în Elephant Song, unde Michael Aleen (personaj jucat de Xavier Dolan) este într-o legătură strânsă cu amintirea unui elefant sfârșit. Aici elefantul reprezintă punctul spre care se îndreaptă viețile oamenilor care vor să evadeze din mizeria în care au trăit, în care a mai rămas o formă de speranță nedeslușită. Această formă de a spera abia mai rezistă printe atâta durere, resemnare și nihilism : “- Don’t be good-for-nothing when you’re at my age. – What’s the difference if you’re of any use?”.
Sunt multe cadre lungi cu focalizare pe spatele oamenilor în timp ce merg – fundalul greu de distins din față reprezentând inevitabilul sau consecințele neștiute ale formelor diverse luate de prezent. După toată această luptă neîntreruptă cu existența (infestată de nedreptate), va putea umanitatea să-și facă văzută trompa?
Întregul film este despre felul în care ne ciocnim cu toții, fiindcă suntem prea mulți, și nu avem loc unii de alții, cu atât mai mult cu cât această ciocnire este bazată pe tânjirea noastră de ciocnire, la fel ca electronii unui atom ce se ciocnesc cu electronii altui atom.
Și ca să fie și mai dramatic, acest debut este și ultimul film ce va ieși din mâinile autorului său, acesta sinucigându-se, la 29 de ani, de parcă l-ar fi citit pe Nietzsche.
Acțiunea se desfășoară pe mai multe planuri, împreunate într-o lume descurajantă cu un fundal muzical posomorât. Într-o Chină dureroasă și alertă, cel care atrage atenția este un elefant care se zvonește că ar sta toată ziua. Elefantul este un element foarte ofertant în cinematografie, fiind folosit încă din 1980 de David Lynch în The Elephant Man, până în 2014 în Elephant Song, unde Michael Aleen (personaj jucat de Xavier Dolan) este într-o legătură strânsă cu amintirea unui elefant sfârșit. Aici elefantul reprezintă punctul spre care se îndreaptă viețile oamenilor care vor să evadeze din mizeria în care au trăit, în care a mai rămas o formă de speranță nedeslușită. Această formă de a spera abia mai rezistă printe atâta durere, resemnare și nihilism : “- Don’t be good-for-nothing when you’re at my age. – What’s the difference if you’re of any use?”.
Sunt multe cadre lungi cu focalizare pe spatele oamenilor în timp ce merg – fundalul greu de distins din față reprezentând inevitabilul sau consecințele neștiute ale formelor diverse luate de prezent. După toată această luptă neîntreruptă cu existența (infestată de nedreptate), va putea umanitatea să-și facă văzută trompa?