Părerea criticului
De câţiva ani de zile, vara cinematografică începe încă din aprilie, iar filme de Crăciun se lansează încă din prima jumătate a lui noiembrie. Un exemplu este Daddy's Home 2/Tata în război cu... tata 2, continuarea comediei văzute de aproape 90.000 de români în 2015. Iată mai jos ce ţi-ar putea plăcea la acest film care celebrează buna înţelegere în ciuda tuturor disensiunilor într-o familie.
Pentru fanii lui Will Ferrell şi Mark Wahlberg, a căror cea mai eficientă colaborare rămână în continuare The Other Guys/Agenţii de rezervă, reîntâlnirea cu personajele lor, Brad şi Dusty, ar putea fi o surpriză plăcută. Familiari deja din primul film, cei doi protagonişti au în continuare probleme să-şi negocieze poziţiile în sânul familiei. Unul tată vitreg, al doilea tată natural, competiţia lor pentru afecţiunea copiilor încalcă orice regulă de parenting. Când în scenă apar şi taţii lor, interpretaţi de John Lithgow şi Mel Gibson, şi stresul Crăciunului perfect îşi face simţită prezenţa, atmosfera devine incendiară.
Fără să spună nimic nou, comedia ar putea să amuze cu o serie de situaţii trăsnite, iar actorii nu se dau în lături de la nimic pentru a-şi face personajele mai ataşante. Din păcate scenariul este departe de a fi cel mai inventiv în a crea situaţii verosimile şi amuzante. Aşa cum se întâmplă de obicei în comediile în care scenariştii şi-au lăsat inspiraţia acasă, gagurile reuşite se repetă, tocindu-şi complet eficienţa. Este probabil şi motivul pentru care criticii s-au grăbit să desfiinţeze acest sequel pe care l-au etichetat drept nenecesar.
Întrebarea la care trebuie să răspundă o cronică este dacă filmul merită banii şi timpul (care uneori e chiar mai preţios). Dacă ai văzut primul film şi te-ai amuzat, probabil că şi sequelul o să te amuze. Dacă ai râs de câteva ori văzând trailerul, poate o să râzi şi în sala de cinema, deşi Tata în război cu... tata 2 este una dintre acele comedii care îşi folosesc cele mai bune poante încă din trailer.
Ce ne-a surprins pe noi la acest sequel este faptul că Mel Gibson, care se chinuie de mai bine de un deceniu să-şi cureţe imaginea de "rău" al Hollywood-ului, a acceptat unul dintre cele mai respingătoare personaje văzute în ultima vreme la cinema, pentru unicul său rol din 2017. Gibson îl interpretează pe tatăl lui Dusty, Kurt, un părinte neglijent, orgolios şi afemeiat, care profită de orice ocazie pentru a sugera că iresponsabilitatea şi tupeul sunt unicele cerinţe ale poziţiei de bunic în familia lărgită.
Pot transforma actori populari personajele dubioase din scenariu în unele cu lipici pentru public? Răspunsul cel mai sincer ar fi că nu. Dar Tata în război cu... tata 2 foloseşte eficient personaje pe care probabil niciunul dintre noi nu şi le-ar dori în propria familie împigându-le inexorabil către acea lecţie de viaţă pe care filmele de Crăciun se tot încăpăţânează să ne-o ofere, mai bine sau mai rău, încă din zorii cinema-ului. Fără să fie o premieră obligatorie, filmul ar putea fi atractiv pentru părinţii cu copii mici, mai ales pentru că e o succesiune de exemple "aşa nu" de parenting.
Pentru fanii lui Will Ferrell şi Mark Wahlberg, a căror cea mai eficientă colaborare rămână în continuare The Other Guys/Agenţii de rezervă, reîntâlnirea cu personajele lor, Brad şi Dusty, ar putea fi o surpriză plăcută. Familiari deja din primul film, cei doi protagonişti au în continuare probleme să-şi negocieze poziţiile în sânul familiei. Unul tată vitreg, al doilea tată natural, competiţia lor pentru afecţiunea copiilor încalcă orice regulă de parenting. Când în scenă apar şi taţii lor, interpretaţi de John Lithgow şi Mel Gibson, şi stresul Crăciunului perfect îşi face simţită prezenţa, atmosfera devine incendiară.
Fără să spună nimic nou, comedia ar putea să amuze cu o serie de situaţii trăsnite, iar actorii nu se dau în lături de la nimic pentru a-şi face personajele mai ataşante. Din păcate scenariul este departe de a fi cel mai inventiv în a crea situaţii verosimile şi amuzante. Aşa cum se întâmplă de obicei în comediile în care scenariştii şi-au lăsat inspiraţia acasă, gagurile reuşite se repetă, tocindu-şi complet eficienţa. Este probabil şi motivul pentru care criticii s-au grăbit să desfiinţeze acest sequel pe care l-au etichetat drept nenecesar.
Întrebarea la care trebuie să răspundă o cronică este dacă filmul merită banii şi timpul (care uneori e chiar mai preţios). Dacă ai văzut primul film şi te-ai amuzat, probabil că şi sequelul o să te amuze. Dacă ai râs de câteva ori văzând trailerul, poate o să râzi şi în sala de cinema, deşi Tata în război cu... tata 2 este una dintre acele comedii care îşi folosesc cele mai bune poante încă din trailer.
Ce ne-a surprins pe noi la acest sequel este faptul că Mel Gibson, care se chinuie de mai bine de un deceniu să-şi cureţe imaginea de "rău" al Hollywood-ului, a acceptat unul dintre cele mai respingătoare personaje văzute în ultima vreme la cinema, pentru unicul său rol din 2017. Gibson îl interpretează pe tatăl lui Dusty, Kurt, un părinte neglijent, orgolios şi afemeiat, care profită de orice ocazie pentru a sugera că iresponsabilitatea şi tupeul sunt unicele cerinţe ale poziţiei de bunic în familia lărgită.
Pot transforma actori populari personajele dubioase din scenariu în unele cu lipici pentru public? Răspunsul cel mai sincer ar fi că nu. Dar Tata în război cu... tata 2 foloseşte eficient personaje pe care probabil niciunul dintre noi nu şi le-ar dori în propria familie împigându-le inexorabil către acea lecţie de viaţă pe care filmele de Crăciun se tot încăpăţânează să ne-o ofere, mai bine sau mai rău, încă din zorii cinema-ului. Fără să fie o premieră obligatorie, filmul ar putea fi atractiv pentru părinţii cu copii mici, mai ales pentru că e o succesiune de exemple "aşa nu" de parenting.
