Credințe vechi, precreștine și religioase, pe care oamenii le îmbrățișează sau le tratează cu ironie. Gesturi pe care ei știu că sunt datori să le comită, chiar dacă nu le pricep prea bine rostul, pentru că așa așa făceau și strămoșii lor – iată esența conservării obiceiurilor și practicilor rituale! Totul realizat din interviuri în grai local, proaspăt și coerent, dar și în grai local amestecat cu clișee jalnice, mai vechi sau mai noi, de propagandă național-comunistă și de emisiuni TV.
Filmul este un document etnologic asupra Călușului de azi; dar mai ales un document privitor la lumea rurală, năucită de prefaceri confuze și de intervenția statului în cultura sa (prin Cântarea României și prelungirile ei actuale).
Filmul Dansul soarelui este un film pentru noi, dar mai ales pentru cei din generațiile viitoare, eliberate (sper) de obsesia idealizării satului și a românilor. Calde felicitări pentru echipa care l-a produs.
Speranța Rădulescu
AdinaPaula
pe 07 Octombrie 2017 10:55
"Nu schimbam nimic.Calusul se joaca numai pe tarana. Din tarana am venit si in tarana ne ducem. In tarana sunt batranii nostri. Daca schimbam ceva ne plang batranii''. Cuvintele rostite mi-au patruns in inima si am inteles in alt fel, direct si mai profund,eu cea ce caut mereu noul si practic cu ravna schimbarea, ca exista schimbari si schimbari. Mi s-a deschis o poarta catre semnificatia si puterea pastrarii traditiei pentru popor atacat mereu de alte popoare, i.e. expus schimbarii voite de altii. Un film in care puterea ritualului stravechi a razbatut prin ecran, tricouri de bumbac si tenisi si a ajuns la mine, electrizandu-ma. Multumiri, Cornel Gheorghita! Multumiri calusarilor.
Credințe vechi, precreștine și religioase, pe care oamenii le îmbrățișează sau le tratează cu ironie. Gesturi pe care ei știu că sunt datori să le comită, chiar dacă nu le pricep prea bine rostul, pentru că așa așa făceau și strămoșii lor – iată esența conservării obiceiurilor și practicilor rituale! Totul realizat din interviuri în grai local, proaspăt și coerent, dar și în grai local amestecat cu clișee jalnice, mai vechi sau mai noi, de propagandă național-comunistă și de emisiuni TV.
Filmul este un document etnologic asupra Călușului de azi; dar mai ales un document privitor la lumea rurală, năucită de prefaceri confuze și de intervenția statului în cultura sa (prin Cântarea României și prelungirile ei actuale).
Filmul Dansul soarelui este un film pentru noi, dar mai ales pentru cei din generațiile viitoare, eliberate (sper) de obsesia idealizării satului și a românilor. Calde felicitări pentru echipa care l-a produs.
Speranța Rădulescu