Dark City (1998)

Un film ca o metafora despre libertate și control într-un univers schimbător. Efecte speciale, inovație, o coloana sonora bestiala plus o epica plina de suspans, ingredientele unui film SF menit sa te pună pe gânduri. Latura polițistă întregesc acest izvor de creativitate plin de neprevazut. Pentru pasionați și nu numai va fi o bucurie. Fiecare va găsi ceva.

Singurul lucru care mi-a plăcut la acest film a fost atmosfera aia tipică Sin City, de oraș pe timp de noapte, plouat, aglomerație și clădiri vechi. Iar toate astea nu se traduc prin film noir cum spun ăștia pe aici care au dat notele alea imense, pentru că nu e un film alb-negru..e chiar foarte colorat, dar totul se petrece noaptea. Ca acțiune, nici nu știu..îmi dă impresia că putea ieși ceva mai serios, cu un scenariu mai bun, cred că aveam un film deosebit. E singurul film în care partea de SF pare ruptă din alt film, îl strică nu în sensul de exagerată ci de puerilă, infantilă. Dar bine, e doar părerea mea. Oricum , mare diferență față de Corbul dacă chiar e același regizor, însă pot observa obsesia pentru un ceas uriaș folosit ca lait-motiv în ambele filme. Nota 6 aici.

Un minus la acest film a fost ca au fost scene noir,prea intunecate care mie unul nu imi plac,insa are o doza de mister ,si un acting bun,este un sf de vazut ,doar odata,spun eu !

Un film subapreciat insa foarte bun, merita vazut.

Un film bun spre foarte bun , o idee interesanta si destul de bine realizat !

foarte bun , actori foarte buni ,subiect interesant

Excelent film,si chiar daca are elemente comune cu Matrix nu deranjeaza.Atmosfera sumbra din Dark City aduce mai degraba cu cea din Gotham (Batman).Valoarea filmului rezida din faptul ca reuseste cu efecte speciale reduse sa creeze acea atmosfera de sf de calitate.

Filmul este foarte interesant. Scenariul este foarte bun iar jocul actorilor la fel de bun. nota 10

Amatorii de filme SF n-ar trebui să rateze această peliculă, una dintre cele mai originale producţii de acest tip din anii '90...

Orasul intunecat... E un SF bun, imi place ca si misterul e prezent. Are cateva lacune, dar e bun.

Dovada ca filme bune se pot face si fara bugete de sute de milioane de dolari. Nu imi pasa ca efectele par de mana a doua atat timp cat atmosfera e de prima. Nea' Proyas stie ce face...sau ma rog stia, ca dupa The crow si Dark city a cam turnat apa'n bere.

Exte un amestec de mai multe filme, ar spune cineva, dar multe din acele filme au aparut fie in acelas an, fie mai tarziu, deci am putea spune inspira multe filme. Filmul abunda in imagini care au ca inspiratie curentul art deco, dar este oarecum facut sa arate si ca o revista de benzi desenate din anii '60, un univers distopic, care ar putea fi exploatat prin alte filme dc2, 3, deoarece efectul in acest film este limitat doar la un oras, doar de la un anumit moment in timp, nu din tot deauna, deci filmul sufera din acest motiv de lipsa continuarilor, ar putea cu usurinta sa fie o trilogie, doar de dragul de a face lumina in misterul ce invaluieste actiunile antagonistilor. Acest film nu dezamageste pentru ca nu foloseste efecte speciale scumpe, daca era asa uita lumea de el si basta, filmul nu a fost creat pentru efecte speciale scumpe. Este daca pot sa il descriu ... este un Total Recall Noire . Pacat ca nu s-a facut o trilogie din el

Un film sf poate tot in genul lui matrix. Ca idee . Ca actiune , diferit .Nota zece pentru decoruri si final .

Pentru cunoscatorii genului S.F. si nu numai filmul in cauza este destul de bun si cu o psihologie aparte, uneori chiar deliranta, misterul pe alocuri atingand cote maxime, in acelasi timp este si un foarte bun triller, merita vazut.

Imi plac genul de filme in care nu stii nimic despre ce este vorba la inceput dar care te tine in suspans din primele momente.Filmul are si niste elemente de noir,iar scenariul este foarte original.Merita vazut

prima data cand am vazut Matrix, am ramas uimit in primul rand , pentru ca filmul avea o idee mult diferita de ce vazusem eu pana atunci. Acum cred ca ideea Matrix este doar un amalgam de ideei inspirate din alte filme si perfectionate.

„Dark City” este filmul ce defineşte cel mai bine fenomenul ştiinţifico-fantastic dintre toate filmele pe care le-am văzut vreodată. Nu ştiu dacă mai există film în afară de „Metropolis” (1927) care să promoveze curentul SF prin toate cele trei componente ce stau la baza oricărui film din lume. Produs fiind în anii 20’ nu ştiu dacă „Metropolis” acceptă comparaţie din punctul de vedere al credibilităţii cu „Dark City” din moment ce cele două au fost produse în condiţiile unor posibilităţi limitate de decenii, 1927 versus 1998. Prin cele trei componente mă refer la fond, formă şi concept. Explicaţiile în ceea ce urmează

Avem parte de-o atmosferă gore a unui oraş rece, asemănătoare oarecum cu cea din „The Fifth Element” doar că in timp ce acesta promova o imagine a unui Las Vegas SF. „Dark City” accentuează mult mai puternic aspectul gore, lipsit de luminiţe dar mai puternic mecanizat. Aceasta este forma filmului. Fondul lui „Dark City” este unul SF din aceleaşi motive din care era considerat şi „Inception” un film SF. Avem oameni care fac lucruri ce depăşesc barierele posibilităţii de-aici rezultă fondul SF. În ceea ce priveşte conceptul, comparaţia care să evidenţieze cel mai bine semnificaţia lui este tot cea cu Inception. Fiţi atenţi, în „Inception” oamenii iau parte la fenomene inexplicabile fizic dar scopul acestora este unul perfect plauzibil şi anume cel financiar? De ce fac pretendenţii turism prin visele oamenilor? În scopuri financiare. Pe de altă parte, protagoniştii din „Dark City” au un scop puternic ştiinţifico-fantastic despre care vorbesc mai încolo. Deci, avem oameni care fac chestii SF în împrejurimi SF cu un scop SF, iată de ce ziceam că „Dark City” este filmul care a definit cel mai bine fenomenul SF, vreodată.

Există cele trei componente care exploatate în parte denotă în trei genuri diferite de filme. În cazul în care este forma cea exploatată vorbim de filme SF („Blade Runner”). În cazul în care este fondul exploatat ireal vorbim de genul fantasy („El Laberinto del Fauno”) iar în cazul în care cel exploatat ireal este conceptul vorbim de filmele psihologice („Donnie Darko”). În cazul în care sunt exploatate toate cele trei vorbim de o nebunie de film. Şi ghiciţi ce. Cronica pe care am făcut-o este tot una SF din moment ce nu ştiu câtă lume a înţeles ceva din ceea ce am povestit până aici.

Destul cu teoria cinematografică să revenim la film. „Dark City” se petrece undeva şi cândva. Am avut de urmărit un film întreg ca să descopăr timpul şi spaţiul deci n-o să vi le pun pe tavă, în plus cele două noţiuni sunt elemente cheie în film aşa că nici să vreau că nu le pot dezvălui. Personaj principal este John Murdoch care se trezeşte la un moment dat fără vreo amintire legată de propria persoană, tot ce ştie e că se află într-un hotel alături de o prostituată decedată. Pe urmele lui e o ceată de oameni cu chelie plus un detectiv de care e acuzat pentru crimă. Într-un alt plan suntem introduşi în lumea subterană a chelilor de care vorbeam, un lucru ştim sigur că nu sunt pământeni iar restul le aflăm pe parcurs. Au construit un soi de mecanism prin care pot să remodeleze aspectul oraşului cu scopul de a urmări reacţiile orăşenilor la schimbare. Modificări nu suferă doar oraşul ci şi cetăţenii acestuia. De fiecare dată când ceasul bate ora doisprezece, tot oraşul adoarme timp în care străinii cu chelie le oferă o nouă identitate tuturor cetăţenilor sub formă e injecţie servită in numele Tatălui. Iau spre exemplu un muncitor în fabrică şi îi oferă peste noapte identitatea şi amintirile unui afacerist de succes. Străinii vor lucra în asemenea mod încât relaţiile de familie ale orăşenilor să fie păstrate, circumstanţele fiind singurele care suferă modificări. Ceea ce urmăresc ei de fapt este dacă oamenii sunt doar suma evenimentelor prin care au trecut sau reflexele de viaţă sunt ereditare, congenitale. Acum, singurul care se sustrage de la acest tratament este Murdoch care cu ajutorul puţinelor indicii bâjbâie prin oraşul în care soarele nu răsare niciodată cu scopul de a-şi afla identitatea pierdută odată cu memoria.

Odată cu începerea filmului suntem aruncaţi în mijlocul evenimentelor. Nu ştim cine sunt sau ce vor protagoniştii. Acest aspect este foarte inteligent din moment ce regizorul îi pune pe privitori în pielea personajului care pare să aibă o amnezie. La un moment dat trebuie să vină şi explicaţiile… vin pe undeva pe la trei sferturi din film după care am început să notez primele idei din film. Până atunci, ceaţă totală. Am văzut „Dark City” pe când eram tânăr şi nu am înţeles mare lucru din el. Vroiam să îl văd din nou să văd în ce măsură îmi schimb părerea despre el.

În primul rând că am descoperit ipoteza filozofică din film care mi-a activat automat coarda filozofică. Sunt oamenii doar suma memoriilor proprii sau suntem conduşi de reflexe congenitale. Dar dacă noi suntem doar suma a ceea ce ni s-a întâmplat cum am supravieţui dacă nu ni s-a întâmplat? Dacă iei un criminal şi îi dai o nouă identitate şi noi amintiri se va schimba sau se va transforma într-un alt criminal? De ce e definită capacitatea noastră de individualitate? Superbă ipoteza.

Nu ştiu sincer cui să recomand filmul. Dacă voi consideraţi că aveţi îndeletniciri în desluşit filme alambicate luaţi cu încredere. Nu vă bazaţi pe pasiunea voastră pentru filmele SF în cazul în care o aveţi pentru că există posibilitatea să fiţi doar fani ai formei SF, ai filmelor cotidiene îmbrăcate în haine SF ori „Dark City” este mult mai mult şi s-ar prea putea să fiţi dezamăgiţi

Dacă nu aţi văzut filmul nu mai citiţi în continuare!!!! Din păcate am fost nevoit să urmăresc filmul apăsat de un resentiment. Oamenii sunt nevoiţi să ia parte la un experiment prin care civilizaţia mamă vrea să descopere modul prin care se naşte individualitatea unui om. Dacă s-ar fi precizat cum că oamenii ar fi fost răpiţi de pe Pământ de generaţii întregi ar fi fost totul în regulă ori în film se spune că doctorul Schreber a fost printre primii care au luat contact cu răpitorii din altă galaxie. Problema apare în momentul în care nu suntem informaţi câtuşi de puţin cu referire la backgroundul pământean al răpiţilor, ce s-a întâmplat cu Pământul în urma răpirii ori acestea mi se par aspecte importante în derularea unui asemenea film. Fezabilitatea filmului începe să şovăie în momentul în care nu există o punte între realitatea noastră şi cea a lor iar ca urmare s-ar putea ca impactul vizual să nu fie la fel de impregnant datorită golului lăsat de asemenea întrebări.

Este unul dintre filmele mele preferate. Il revad mereu surrprinsa si fascinata.

Foarte bine realizat. Ramane in cap cateva zile dupa vizionare. Personajele intunecate ma trimit cu gandul la Hellraiser.

Interesant filmul, il incadrez la categoria SF-uri bune, adica cu un suport destul de logic. Foarte bine realizata si intretinuta atmostera, actiunea are un ritm fain de desfasurare, cu ceva explorari psihologice si chiar si finalul este unul potrivit. 7.5/10

Dark City este unul dintre cele mai bune sf-uri pe care le-am vizionat în ultimii ani. Întunecat, sumbru, dar inteligent construit Dark City ne oferă atât elemente clasice de science fiction, cât şi elemente psihologice folosite atunci când analizăm personalitatea umană. Cu o mică obsesie faţă de simbolistica spiralei, Dark City ne introduce într-o lume a experimentelor, o lume în care omul este mai degrabă un şobolan prins într-un labirint din care nu poate scăpa pentru că la ieşire se află mereu un zid.

Acţiunea filmului îl urmăreşte pe Murdoch, un bărbat care se trezeşte brusc fără nici o amintire într-un apartament ciudat. Încecând să afle cine este, Murdoch descoperă că pe urmele sale se află nişte indivizi ciudaţi, dar şi un poliţist care îl acuză de crimă. Situaţia ar fi simplă dacă la un moment dat, Murdoch nu ar observa că soarele nu există, că nimeni nu ştie să părăsească oraşul şi că la ora 12 toată lumea cade într-un somn profund în timp ce acei bărbaţi ciudaţi, împreună cu un doctor le schimbă personalitatea şi spaţiul în care locuiesc cu ajutorul minţii. Pornind pe urmele adevărului Murdoch descoperă că şi el are puteri telekinetice şi că cei aflaţi pe urma lui se joacă cu personalitatea şi amintirile oamenilor pentru a afla esenţa sufletului uman.

Dark City este un film excelent care vă va atrage atenţia prin inteligenţa cu care a fost construit. Eu unul nu am observat scăpări regizorale sau scenaristice, iar efectele speciale sunt excelente chiar dacă filmul are o vechime destul de mare. Cu o distribuţie bunicică din care cel mai mult se remarcă Kiefer Sutherland în rolul unui doctor care a făcut pact cu diavolul pentru a nu se trezi şi el prins în labirintul cu caşcaval, Dark City te surpinde prin exploatarea unei ideei originale care ne atrage atenţia că totuşi omul este mai mult decât suma amintirilor sale. Recomand cu căldură acest film tuturor cinefililor nu doar celor pasionaţi de sf.

l-am vazut acum cv timp si chiar vreau sa il revad merita

Film mediu spre bun mai ales datorita subiectului.Nu este original - se aseamana oarecum cu Matrix, care la randul lui se aseamana cu Ghost in the shell - , insa iti mentine interesul pana la final pentru ca are acel ceva care te zgandareste, are acea atmosfera aparte, care anunta un eveniment straniu.Finalul dupa parerea mea complet nechibzuit, mie cel putin nu mi-a placut deloc deoarece contrasteaza intocmai cu caracterul filmului, as fi apreicat mai degraba unul ce pastra linia "dark" .Dupa parerea mea, nu este nici pe departe un film de referinta al genului, insa nici nu dezamageste.Per total un film bun.7/10

eu am vazut acest film in generala.si mi-a placut putin prea mult atunci.cum inca mai cred ca eram necoapta si usor de socat nu l-am revazut dar mi-l amintesc totusi foarte clar.daca se sting luminile pe strada unde stateam(si se sting ca-i provincie din aia intarziata) si se intampla sa fiu acolo imi e inca frica exact ca pe strazile din dark city cand il vedeam.deci long live cna-)))

Un film foarte interesant.
Nu sunt de acord cu Theo cand spune ca este mai bun decat Matrix si ca Matrix se inspira din Dark City. Pai cu ce este mai bun si cam care ar fi ideile furate, argumenteaza.
Dark City este un film foarte bun dar nu s-a bucurat de un succes prea mare, dovada ca a fost distribuit doar la tv (reteaua hbo). Scenariul este senzational dar ca realizare, sa fim seriosi. Alex Proyas a reusit sa creeze o atmosfera intunecata, se pare ca se pricepe foarte bine (vezi si Corbul) dar cam atat, bugetul limitat, efecte subtiri.
Daca este cazul sa facem o comparatie atunci sa o facem cu The 13th floor (alt film senzational) pentru ca sunt mai apropiate ca idee sau cu eXistenZ (alta capodopera).
Sa nu confundam lumea virtuala (cyber) din Matrix cu cea paralela.
Dark City, eXistenZ si The 13th floor sunt filme mai putin comerciale, fara prea mult pac-pac si fara pretentii dar cu scenarii ametitoare si finaluri neasteptate.
Doar cine le-a vazut pe toate sa faca comparatii.
Nu le ratati!!!
De ce eXistenZ si The 13th floor nu sunt prezentate ?

Un film mai bun decat Matrix, dupa parerea mea (se spune chiar ca unele idei din Matrix au fost "inspirate" din Dark City). Avand un scenariu original, atmostera excelent realizata, interpretare de exceptie, este un film ce te urmareste mult timp dupa vizionare. Ar trebui vazut de toti fanii Matrix, spre comparatie.

Un Matrix mai putin comercial.

din pacate filme regizate de el nu am vazut decit acesta si the crow - dar ce filme!

pai dark city mi-a placut de la trailer, iar pe mine de obicei trailer-urile ma lasa putin rece, pentru ca am vazut citeva filme de 0* cu trailer de *****.

casting *****. imagine, atmosfera *****.

de (re)vazut!