Părerea criticului
Cinemagia a luat parte la o vizionare de presă unde s-a aplaudat şi ovaţionat de mai multe ori de-a lungul lui Deadpool & Wolverine. Da, a fost cu siguranţă un public implicat, cu mulţi fanboys & fangirls care abia aşteptau să le placă filmul, dar Deadpool & Wolverine chiar se ridică la înălţimea aşteptărilor, oferind un mix incitant de violenţă, umor ireverenţios, dar şi activarea unor resorturi nostalgice cu trimiteri spre mai multe decenii de filme cu supereroi.
Cel mai bine ar fi să intri la film ştiind cât mai puţin. Într-o perioadă când avalanşa de teaser-e, trailere şi featurettes distrug mai toate surprizele, Deadpool & Wolverine reuşeşte să-şi învăluie publicul într-o adevărată tornadă de surprize, răsturnări de situaţie şi cameo-uri entuziasmante. Poate că vara cinematografică a început cu Twisters, dar canicula vine cu Deadpool 3 şi cel mai bine ar fi să o "înfrunţi" în faţa celui mai mare ecran pe care îl ai în apropiere.
Filmul începe cu o sângeroasă confruntare dintre Deadpool şi o entitate familiară fanilor serialului Loki, Autoritatea Variaţiei Temporale, care trimite o armată de soldaţi pentru a-l captura pe rou în timp ce acesta încearcă să-i dea de urmă lui Wolverine. Capturat de AVT, Deadpool este adus în faţa lui Mr. Paradox (Matthew Macfadyen, care revine la accentul britanic nativ după ce a impresionat cu accentul său american în superhitul HBO Succession), unde află că Pământul său va fi distrus după ce "fiinţa-ancoră" de aici a murit. Cum această fiinţă se dovedeşte a fi Wolverine (Hugh Jackman), Deadpool fură TemPad-ul lui Mr. Paradox şi porneşte într-o disperată călătorie prin multivers în încercarea de a găsi un Wolverine care să-l ajute să-şi salveze propria realitate.
În acest al treilea film Deadpool se întâmplă atâtea lucruri şi publicul este asaltat cu atâtea "ouă de Paşti", încât unii fani vor găsi de cuviinţă să se reîntoarcă la cinema pentru o a doua vizionare. Energizat de excelenta chimie dintre Jackman, care îşi pune la bătaie toate rictusurile şi mârâielile din reportoriu pentru a arăta cât de reticent este Wolverine în a face echipă cu eroul titular, şi Reynolds, sequelul se transformă într-o bromanţă violentă şi colorată ce dovedeşte că oricine are dreptul la o a doua şansă şi că a te putea baza pe cineva este o catapultă spre un viitor mai bun.
Dincolo de acest mesaj ataşant, filmul impresionează cu o rafală de glume meta aruncate spre megacorporaţia Disney, spre studiourile 20th Century Fox (o glumă perenă întreba cine este cel mai mare villain Marvel, iar răspunsul era "Fox"), Universul Cinematografic Marvel (sunt menţionate şi eşecurile financiare recente) şi spre insistenţa Marvel de a o tot da înainte cu multiversul, un concept care anulează ideea de moarte şi despărţire definitivă de un personaj. Ca fapt divers, chiar ieri Kevin Feige, producătorul considerat principalul motor al succesului financiar din spatele Universului Cinematografic Marvel, spunea că şi Tony Stark (Robert Downey Jr.) s-ar putea reîntoarce într-un nou film cu supereroi, semn că omul chiar nu a priceput că uneori personajele trebuie lăsate să moară.
Unele glume sunt de-a dreptul răutăcioase, dar pe deplin meritate, iar altele sunt "supermeta", referindu-se la vieţile reale ale actorilor care apar în film. De exemplu, una o vizează pe soţia lui Ryan Reynolds, Blake Lively, iar o alta îl vizează pe Ben Affleck (care l-a jucat pe Daredevil într-un film Fox din 2003), dar nu explic contextul pentru a nu da spoilere...
Altfel, Deadpool & Wolverine este un film în care totul, literalmente totul este posibil, iar asta îi ştirbeşte mult din verosimil. Dacă vrei, este echivalentul unui montagne russe care ignoră complet legea gravitaţiei, ameţindu-te cu spiralele sale strânse. Şi totuşi, deşi are doi protagonişti indestructibili şi cu infinite versiuni în multivers, sequelul reuşeşte să te covingă că inima - şi nu cine ştie ce superputere - este esenţa personajelor, iar asta te face în sfârşit să-ţi pese de ele...
Cel mai bine ar fi să intri la film ştiind cât mai puţin. Într-o perioadă când avalanşa de teaser-e, trailere şi featurettes distrug mai toate surprizele, Deadpool & Wolverine reuşeşte să-şi învăluie publicul într-o adevărată tornadă de surprize, răsturnări de situaţie şi cameo-uri entuziasmante. Poate că vara cinematografică a început cu Twisters, dar canicula vine cu Deadpool 3 şi cel mai bine ar fi să o "înfrunţi" în faţa celui mai mare ecran pe care îl ai în apropiere.
Filmul începe cu o sângeroasă confruntare dintre Deadpool şi o entitate familiară fanilor serialului Loki, Autoritatea Variaţiei Temporale, care trimite o armată de soldaţi pentru a-l captura pe rou în timp ce acesta încearcă să-i dea de urmă lui Wolverine. Capturat de AVT, Deadpool este adus în faţa lui Mr. Paradox (Matthew Macfadyen, care revine la accentul britanic nativ după ce a impresionat cu accentul său american în superhitul HBO Succession), unde află că Pământul său va fi distrus după ce "fiinţa-ancoră" de aici a murit. Cum această fiinţă se dovedeşte a fi Wolverine (Hugh Jackman), Deadpool fură TemPad-ul lui Mr. Paradox şi porneşte într-o disperată călătorie prin multivers în încercarea de a găsi un Wolverine care să-l ajute să-şi salveze propria realitate.
În acest al treilea film Deadpool se întâmplă atâtea lucruri şi publicul este asaltat cu atâtea "ouă de Paşti", încât unii fani vor găsi de cuviinţă să se reîntoarcă la cinema pentru o a doua vizionare. Energizat de excelenta chimie dintre Jackman, care îşi pune la bătaie toate rictusurile şi mârâielile din reportoriu pentru a arăta cât de reticent este Wolverine în a face echipă cu eroul titular, şi Reynolds, sequelul se transformă într-o bromanţă violentă şi colorată ce dovedeşte că oricine are dreptul la o a doua şansă şi că a te putea baza pe cineva este o catapultă spre un viitor mai bun.
Dincolo de acest mesaj ataşant, filmul impresionează cu o rafală de glume meta aruncate spre megacorporaţia Disney, spre studiourile 20th Century Fox (o glumă perenă întreba cine este cel mai mare villain Marvel, iar răspunsul era "Fox"), Universul Cinematografic Marvel (sunt menţionate şi eşecurile financiare recente) şi spre insistenţa Marvel de a o tot da înainte cu multiversul, un concept care anulează ideea de moarte şi despărţire definitivă de un personaj. Ca fapt divers, chiar ieri Kevin Feige, producătorul considerat principalul motor al succesului financiar din spatele Universului Cinematografic Marvel, spunea că şi Tony Stark (Robert Downey Jr.) s-ar putea reîntoarce într-un nou film cu supereroi, semn că omul chiar nu a priceput că uneori personajele trebuie lăsate să moară.
Unele glume sunt de-a dreptul răutăcioase, dar pe deplin meritate, iar altele sunt "supermeta", referindu-se la vieţile reale ale actorilor care apar în film. De exemplu, una o vizează pe soţia lui Ryan Reynolds, Blake Lively, iar o alta îl vizează pe Ben Affleck (care l-a jucat pe Daredevil într-un film Fox din 2003), dar nu explic contextul pentru a nu da spoilere...
Altfel, Deadpool & Wolverine este un film în care totul, literalmente totul este posibil, iar asta îi ştirbeşte mult din verosimil. Dacă vrei, este echivalentul unui montagne russe care ignoră complet legea gravitaţiei, ameţindu-te cu spiralele sale strânse. Şi totuşi, deşi are doi protagonişti indestructibili şi cu infinite versiuni în multivers, sequelul reuşeşte să te covingă că inima - şi nu cine ştie ce superputere - este esenţa personajelor, iar asta te face în sfârşit să-ţi pese de ele...
