Fara prea mari pretentii regizoral-artistice, Moarte lui Smoochy (2002) e doar un simplu film pentru tv. Surprinzator, comedia chiar are lipici si destule momente de umor bun. Pe mine cel putin, m-a luat prin surprindere cantitatea de gag-uri bine realizate. Pentru a discuta despre acest film, cred ca e clar pentru oricine a vazut deja filmul, ca trebuie marsat doar pe actiune si interpretare. Apar, nu-i asa, in film un Edward Norton, Robin Williams sau un Danny DeVito. Surprinzatoare prezente si ca notorietate dar mai ales ca numar de staruri, pentru un film de acest calibru. Insa bugetul proiectului a atins suma astronomica de 65 milioane; sa tot iti permiti la asemenea scoruri sa aduci doar actori consacrati ce sa iti interpreteze momentele unor rubrici dintr-o emisiune de duminica dimineata, gen Arlechino sau Abracadabra. Pentru ca Smoochy asta si e, o productie ce poate fi foarte usor incorporata intr-un astfel de program.
Intra in scena Smoochy, rinocerul roz. Un Edward Norton excentric, naiv si corect pana la prostie ce interpreteaza in stilul caracteristic, aducand in bagajele pe care si le-a impachetat atunci cand a plecat sa inregistreze acest material, ceva din maniera de a actua din productii gen Primal Fear (1996) ori The Score (2001). Per total se achita bine de sarcini insa desi are rolul principal, nu iese cu nimic in evidenta. Pare ca ii e suficienta o prestatie corecta, de manual. E si motivul pentru care antagonistul in persoana lui Robin Williams, cel ce poarta costumul lui Rainbow Randolph, ii fura literalmente filmul de sub nas, protagonistului. Reuseste acest comediant sa creeze umor bun desi isi construieste un personaj obscur si viciat, malefic si in acelasi timp razbunator. Interpretarea seniorului e exagerata, dar chiar si asa, in jurul personajului Randolph se strang mai toate situatiile comice ce se realizeaza in acest film.
Daca e sa cauti doar comedie, Death to Smoochy, trebuie sa recunosc ca m-a surprins prin calitatea textului scris de Adam Resnick. Scenaristul isi continua, intr-un mare fel, sketch-urile din emisiunile tip late-night comedy talk-show, productii ce au facut istorie pe televizoarele de peste ocean. O sa amintesc doar 3 momente ce mi-au ramas in memorie din filmul de fata, situatii in care replicile rostite au fost atat de savuroase incat nu cred ca o sa le uit prea curand.
1. Randolph aratandu-i lui Smoothy fotografia cu rinocerul inramata de pe perete: "Cand eu aveam succes, erau aici imagini cu femei superbe. Tu in schimb ai pus o poza cu ma-ta?"
2. Smoothy dupa ce tocmai incepe o convorbire telefonica: "Tocmai ce mi-a fost amenintata viata de o organizatie ce ar trebui sa apare drepturile copiilor./In ce lume traim? "
3. Asasinii discutand cu sefu': "Eu nu imi asum esecul asta. Ai spus sa ucidem rinocerul. Nu ai specificat si ce culoare sa aiba."
Si nu sunt singurele momente de acest fel.
Am afirmat ca filmul este deturnat de Robin Williams ce prin rolul lui, dar mai ales prin improvizatie, spontaneitatea reprezentad un tronson semnificativ din tot ce intreprinde acest actor, devine personajul pe care doresti sa il revezi in orice cadru. Il astepti sa apara, il cauti si esti dezamagit cand nu e inclus intr-o scena. Iar ca exemplu de monolog liber, priviti si repriviti scena prajiturii penis, unde cateva zeci de secunde, turbatul sabotor, vine si le explica copiilor ca aceea nu e o racheta. Minunant moment si o mostra de talent si de meserie. Nici in recitare, multi colegi de breazla nu au o asemenea fluiditate.
De apreciat e ca filmul nu aluneca pe panta comediilor ce au subiect mafia si gangsterii tampiti. Ei apar in scena, dau impresia ca o sa ia ostatic tot subiectul, insa DeVito a fost inspirat si a schimbat la timp macazul, nelasand ca opera lui sa fie confiscata de asemenea nelegiuiti. Si bine a facut!
Concluzie: O comedie buna. Prin incheierea creata, pelicula se intoarce in lumea showurilor matinale infantile in care despartirea trebuie sa fie de maniera in care e si titlul ultimului capitol al filmului "Friend Forever". E decizia lui DeVito de a finaliza astfe un proiect pe care il conduce bine, preferand din pacate sa nu riste si sa lase filmul ca avand o adresabilitate generala. In acesta lume sunt regizori si regizori. Unii care creaza blockbustere la cererea clientului dar adauga o atmosfera specifica creatiilor lor, o nota proprie si altii care livreaza orice, asa cum li se cere. Analizati singuri in ce categorie se incadreaza regizorul DeVito. Nota 6,90!
cosmin_kedii
pe 07 Februarie 2013 08:28
Acest film este de nepretuit pentru mine, e un cult clasic. Exprimare solid, amuzant si un complot original.
LavyBogdy
pe 23 Septembrie 2010 10:24
Încep prin a spune că prestatia lui Ed. Norton e minunată,un actor definit de sensibilitate și calm.Bine pusă în scena invidia,fețele oamenilor rău intenționați ce se ascund în spatele unor instituții de binefacere.Per total,filmul este bun.
Intra in scena Smoochy, rinocerul roz. Un Edward Norton excentric, naiv si corect pana la prostie ce interpreteaza in stilul caracteristic, aducand in bagajele pe care si le-a impachetat atunci cand a plecat sa inregistreze acest material, ceva din maniera de a actua din productii gen Primal Fear (1996) ori The Score (2001). Per total se achita bine de sarcini insa desi are rolul principal, nu iese cu nimic in evidenta. Pare ca ii e suficienta o prestatie corecta, de manual. E si motivul pentru care antagonistul in persoana lui Robin Williams, cel ce poarta costumul lui Rainbow Randolph, ii fura literalmente filmul de sub nas, protagonistului. Reuseste acest comediant sa creeze umor bun desi isi construieste un personaj obscur si viciat, malefic si in acelasi timp razbunator. Interpretarea seniorului e exagerata, dar chiar si asa, in jurul personajului Randolph se strang mai toate situatiile comice ce se realizeaza in acest film.
Daca e sa cauti doar comedie, Death to Smoochy, trebuie sa recunosc ca m-a surprins prin calitatea textului scris de Adam Resnick. Scenaristul isi continua, intr-un mare fel, sketch-urile din emisiunile tip late-night comedy talk-show, productii ce au facut istorie pe televizoarele de peste ocean. O sa amintesc doar 3 momente ce mi-au ramas in memorie din filmul de fata, situatii in care replicile rostite au fost atat de savuroase incat nu cred ca o sa le uit prea curand.
1. Randolph aratandu-i lui Smoothy fotografia cu rinocerul inramata de pe perete: "Cand eu aveam succes, erau aici imagini cu femei superbe. Tu in schimb ai pus o poza cu ma-ta?"
2. Smoothy dupa ce tocmai incepe o convorbire telefonica: "Tocmai ce mi-a fost amenintata viata de o organizatie ce ar trebui sa apare drepturile copiilor./In ce lume traim? "
3. Asasinii discutand cu sefu': "Eu nu imi asum esecul asta. Ai spus sa ucidem rinocerul. Nu ai specificat si ce culoare sa aiba."
Si nu sunt singurele momente de acest fel.
Am afirmat ca filmul este deturnat de Robin Williams ce prin rolul lui, dar mai ales prin improvizatie, spontaneitatea reprezentad un tronson semnificativ din tot ce intreprinde acest actor, devine personajul pe care doresti sa il revezi in orice cadru. Il astepti sa apara, il cauti si esti dezamagit cand nu e inclus intr-o scena. Iar ca exemplu de monolog liber, priviti si repriviti scena prajiturii penis, unde cateva zeci de secunde, turbatul sabotor, vine si le explica copiilor ca aceea nu e o racheta. Minunant moment si o mostra de talent si de meserie. Nici in recitare, multi colegi de breazla nu au o asemenea fluiditate.
De apreciat e ca filmul nu aluneca pe panta comediilor ce au subiect mafia si gangsterii tampiti. Ei apar in scena, dau impresia ca o sa ia ostatic tot subiectul, insa DeVito a fost inspirat si a schimbat la timp macazul, nelasand ca opera lui sa fie confiscata de asemenea nelegiuiti. Si bine a facut!
Concluzie: O comedie buna. Prin incheierea creata, pelicula se intoarce in lumea showurilor matinale infantile in care despartirea trebuie sa fie de maniera in care e si titlul ultimului capitol al filmului "Friend Forever". E decizia lui DeVito de a finaliza astfe un proiect pe care il conduce bine, preferand din pacate sa nu riste si sa lase filmul ca avand o adresabilitate generala. In acesta lume sunt regizori si regizori. Unii care creaza blockbustere la cererea clientului dar adauga o atmosfera specifica creatiilor lor, o nota proprie si altii care livreaza orice, asa cum li se cere. Analizati singuri in ce categorie se incadreaza regizorul DeVito. Nota 6,90!