Décalage horaire (2002)

Fiecare personaj (Rose, Felix) are probleme, frustrări, dar dragostea le rezolvă pe toate...

Mi-a placut filmul pentru ca are un subiect interesant si este regizat decent,fara pretentii.Actiunea se desfasoara lent,insa are si situatii usor amuzante iar actorii se descurca bine.Il recomand cu incredere.

Cu toata distributia filmul e mediocru, bun pentru coafeze, nu vi-l recomand.

Simplu si elegant, o poveste splendida cu puțină dragoste

O tragicomedie despre doi oameni care par sa nu aiba nimic in comun si care se ajuta unul pe altul sa-si depaseasca esecurile si sa porneasca din nou, impreuna ?( poate)
Jean Reno si Juliette Binoche sunt grozavi (primul dezvaluind o alta fateta a talentului sau, mai putin cunoscuta) dand viata celor doua personaje aflate pe acelasi balansoar, in aceasta poveste ce pare a fi varianta de aeroport parizian a piesei lui William Gibson.

Eu dupa ce am vazut filmul am ramas cu o singura chestie in minte-o melodie care ma obseda pur si simplu,in final dupa indelungi cautari am gasit-o.se numeste get misunderstood si e cantata de Troublemakers.

Desi are unele situatii amuzante, nu mi s-a parut ca filmul e o comedie.E ca in viata, zambetele te ajuta sa uiti pentru un moment ca viata e o lupta cu destinul, cu hazardul, cu ceilalti,cu tine insuti,cu gandurile, sentimentele si temerile tale.Toate acestea le-am simtit in privirile,gesturile si reactiile celor doua personaje.Lumea in care traim este un aeroport,imens si impersonal, prin care suntem calatori si in care,daca avem noroc,ne putem gasi tovarasi de drum.E meritul celor doi foarte buni actori de a reda, dincolo de cuvinte si situatii, difcilul drum al fiintei catre sine si catre fericire.

Mi-a placut de Binoche. De cind nu am mai vazut-o, uitasem ce actrita buna e. Super-amuzanta in rolul cosmeticienei superficiale.

julieta a mai jucat in damage alaturi de jeremy irons