Părerea criticului
Animația studiourilor Nordisk Film, Incredibila poveste a perei uriașe, oferă 78 de minute colorate şi captivante, a căror „mecanică” este atractivă în special pentru spectatorii de vârste mai mici, pentru care simpaticele animăluțe-eroi, povestea cu pirați, o insulă misterioasă şi multe rotițe, mecanisme şi butoane ale ingenioaselor nave se asemănă unora dintre jucăriile cu care sunt obișnuiți.
Povestea, inspirată dintr-o carte populară pentru copii, creaţie a danezului Jakob Martin Strid, începe într-un orășel idilic, în care zgârie-norii nu există, clădirile albe şi curate au flori la geam şi toată lumea este mulțumită şi fericită, căci primarul JB se ocupă de nevoile locuitorilor cu mare grijă şi respect. Are însă un rival în vice-primarul Rămurică, dornic să ridice o clădire a primăriei atât de înaltă, încât numai el să se poată bucura de lumina ce învăluie Orașul Însorit. Când primarul JB dispare fără urmă, Rămurică are șansa de a-i lua locul şi de a-şi vedea visul împlinit.
Însă cei mai buni prieteni ai primarului – „un om bun”, după cum a remarcat un băiețel la vizonare – nu au de gând să lase lucrurile aşa. În ciuda unor obstacole majore (frica de apă, primejdiile anunțate şi o destinație misterioasă şi, cel mai probabil, periculoasă), elefănțelul Sebastian şi motanul Mitcho pornesc în căutarea primarului. Însă nu oricum. Călătoresc într-o pară uriașă, devenită vapor, a cărei sămânță a fost primită într-o sticlă ce le-a adus şi confirmarea că JB trăiește.
Ajutați de un om de știință aiurit, dar eficient, cei doi înfruntă pirați, un dragon de mare şi un nor negru care-i înghite cu totul, pentru a da de urma iubitului primar. După Rămurică, filmul ne prezintă încă un potențial dușman în persoana unui singuratic „Nemo”.
Pare însă că povestea „frânează” de fiecare dată când unul dintre antagoniști are ocazia să devină mai înfricoșător şi pune mai multe piedici protagoniștilor. Pirații care le stau în cale la un moment dat sunt atât de incompetenți, încât scena se transformă într-un moment de dans, ilar. Motiv pentru care aventura cu para uriaşă plutitoare este potrivită pentru copii mai mici, căci râsetele malefice, limbajul ceva mai agresiv, suspansul unui moment de pericol extrem sau luptele (cu excepţia unor ghiulele ce zboară pe lângă aventurieri) lipsesc cu desăvârșire.
Cum vor reuși simpaticii noștri eroi să treacă de toate obstacolele, să ajungă la JB şi să salveze orașul de ambițiosul Rămurică, merită însă să aflați în familie, la cinema (filmul a avut premiera la noi pe 12 ianuarie). Veţi avea parte de amuzament, aventură, urmăriri şi ingenioase „nave” ce transportă eroii pe ape (una dintre ele este un submarin-dragon ce a scos exclamații de admirație de la micii spectatori). Sunt evidențiate temele prieteniei, curajului şi importanţa valorilor transmise din generație în generație.
Într-una dintre cele mai frumoase scene din film, Sebastian vede în norul cel negru fantomele străbunicului său navigator, pierit pe mare în căutarea tocmai a Insulei Misterioase pe care naufragiase JB. Acesta îl încurajează şi îi arată că există mai multe modalități de a rezolva o situație dificilă, deci nu trebuie să se lase bătut.
Luminițele colorate şi artificiile din „norul negru” sunt, parcă, un omagiu adus tuturor temerarilor care au fost înghițiți de ape, rămași să vegheze asupra urmașilor care înfruntă marea. Filmul are şi o bucată muzicală reuşită, ce ajută spectatorii să se despartă, într-un mod antrenant şi vesel, de eroii din Oraşul Însorit.
Povestea, inspirată dintr-o carte populară pentru copii, creaţie a danezului Jakob Martin Strid, începe într-un orășel idilic, în care zgârie-norii nu există, clădirile albe şi curate au flori la geam şi toată lumea este mulțumită şi fericită, căci primarul JB se ocupă de nevoile locuitorilor cu mare grijă şi respect. Are însă un rival în vice-primarul Rămurică, dornic să ridice o clădire a primăriei atât de înaltă, încât numai el să se poată bucura de lumina ce învăluie Orașul Însorit. Când primarul JB dispare fără urmă, Rămurică are șansa de a-i lua locul şi de a-şi vedea visul împlinit.
Însă cei mai buni prieteni ai primarului – „un om bun”, după cum a remarcat un băiețel la vizonare – nu au de gând să lase lucrurile aşa. În ciuda unor obstacole majore (frica de apă, primejdiile anunțate şi o destinație misterioasă şi, cel mai probabil, periculoasă), elefănțelul Sebastian şi motanul Mitcho pornesc în căutarea primarului. Însă nu oricum. Călătoresc într-o pară uriașă, devenită vapor, a cărei sămânță a fost primită într-o sticlă ce le-a adus şi confirmarea că JB trăiește.
Ajutați de un om de știință aiurit, dar eficient, cei doi înfruntă pirați, un dragon de mare şi un nor negru care-i înghite cu totul, pentru a da de urma iubitului primar. După Rămurică, filmul ne prezintă încă un potențial dușman în persoana unui singuratic „Nemo”.
Pare însă că povestea „frânează” de fiecare dată când unul dintre antagoniști are ocazia să devină mai înfricoșător şi pune mai multe piedici protagoniștilor. Pirații care le stau în cale la un moment dat sunt atât de incompetenți, încât scena se transformă într-un moment de dans, ilar. Motiv pentru care aventura cu para uriaşă plutitoare este potrivită pentru copii mai mici, căci râsetele malefice, limbajul ceva mai agresiv, suspansul unui moment de pericol extrem sau luptele (cu excepţia unor ghiulele ce zboară pe lângă aventurieri) lipsesc cu desăvârșire.
Cum vor reuși simpaticii noștri eroi să treacă de toate obstacolele, să ajungă la JB şi să salveze orașul de ambițiosul Rămurică, merită însă să aflați în familie, la cinema (filmul a avut premiera la noi pe 12 ianuarie). Veţi avea parte de amuzament, aventură, urmăriri şi ingenioase „nave” ce transportă eroii pe ape (una dintre ele este un submarin-dragon ce a scos exclamații de admirație de la micii spectatori). Sunt evidențiate temele prieteniei, curajului şi importanţa valorilor transmise din generație în generație.
Într-una dintre cele mai frumoase scene din film, Sebastian vede în norul cel negru fantomele străbunicului său navigator, pierit pe mare în căutarea tocmai a Insulei Misterioase pe care naufragiase JB. Acesta îl încurajează şi îi arată că există mai multe modalități de a rezolva o situație dificilă, deci nu trebuie să se lase bătut.
Luminițele colorate şi artificiile din „norul negru” sunt, parcă, un omagiu adus tuturor temerarilor care au fost înghițiți de ape, rămași să vegheze asupra urmașilor care înfruntă marea. Filmul are şi o bucată muzicală reuşită, ce ajută spectatorii să se despartă, într-un mod antrenant şi vesel, de eroii din Oraşul Însorit.
