Dennis van Rita (2006)

Dennis al Ritei e pe cale sa iasa de la inchisoare. Mama Rita e fericita si nimic nu-i stirbeste entuziasmul. Sau aproape nimic. Ce mai conteaza ca taica-su nu-i impartaseste bucuria, fiind mai mereu absent, atat fizic cat si sufleteste, ca vecinii sunt, pe buna dreptate, inversunati impotriva revenirii lui acasa, sau ca sora victimei lui Dennis organizeaza proteste in acest sens. Evident, mama Rita vede tot, dar fericirea ei ca Dennis a revenit in sanul familiei ii tine de foame si de sete. Pana cand... Eiiiiii, probabil ca din filmul asta ar avea ceva de invatat femeile care-si abandoneaza copiii sau care ii trateaza necorespunzator. Mama Rita lupta ca o leoaica pentru fiul ei, si, zau, nu stiu daca am vazut vreun film cu o mama mai devotata ca femeia asta. Aproape ca n-ai ce sa-i reprosezi. E o femeie maruntica singura impotriva tuturor. Taica-su e aproape inutil. Vecinii le sunt impotriva, ostili, dusmanosi. Reuseste sa-si faca din inamici - prieteni sau macar sustinatori, aliati (mda, cam ciudata schimbarea asta la 180 de grade, dar sa zicem ca iubirea materna a reusit sa mute muntii din loc). Numai ca dezamagirea tot de la Dennis vine. Dar si atunci, se zbate sa-i faca viata mai usoara. Eforturile si devotamentul ei aproape ca mai sterg din pacatele fiului, chiar daca el e descris cu o asa gingasie, de zici ca nu-i capabil nici sa faca rau unei muste, cand el e de fapt un barbat in toata firea, in stare sa faca rau. Si chiar mult rau. Ar fi fost interesant sa vedem si un film vazut prin ochii victimelor, dar nu despre asta e filmul, ci despre Dennis al Ritei, cu accent pe articolul posesiv "al". Dennis e doar Dennis, baiatul mamei, indiferent ce-ar fi facut pana atunci sau de acu' incolo.