Părerea criticului
Echipa care ne-a adus pe marile ecrane Sunt un mic ticălos, precum și două din cele mai de succes animațiii din 2013 și 2015, Sunt un mic ticălos 2 și Minionii, se întoarce cu Despicable Me 3 pentru a continua aventurile lui Gru, Lucy, și a adorabilelor lor fiice, Margo, Edith și Agnes, alături, bineînțeles, de simpaticii Minioni.
Marea reuşită a acestui film este antagonistul - Balthazar Bratt (Trey Parker) - un fost copil vedetă la un show de televiziune din anii ’80, acum un adult ce se hrăneşte cu rămăşiţele gloriei trecute. Personajul este o reuşită a scenariştilor Cinco Paul şi Ken Daurio. E cel mai complex personaj dintre toate ale filmului, iar povestea lui naşte compasiune, pentru că sensibilizează drama acestui copil bătrân care are atât de mare nevoie să i se dea atenţie, şi încearcă prin acte reprobabile să se facă văzut, auzit... adulat, iubit. Personajul în sine ar merita un film de sine stătător.
Despicable Me 3 mai aduce o noutate - un frate geamăn pentru Gru. Dacă scenariştii au intuit potenţialul unui schimb de identităţi între cei doi fraţi (lui Gru îi vine ideea să se dea drept Dru, la o masă în familie, dar fetiţele îl recunosc imediat), scenariştii nu mai fructifică ofertantul procedeu Qui pro quo, şi îl lasă pe blondul şi pletosul Dru să fie doar o contrapondere a protagonistului. În lipsa situaţiilor amuzante pe care Qui pro quo-ul l-ar fi născut, povestea abundă în gaguri pline de haz.
Animaţia oferă neaşteptat de multă acţiune, care îi va ţine în priză pe spectatori şi un plot secundar ce îi are pe Minioni drept protagonişti. Aceşti roboţei care ne sensibilizează prin reacţiile lor profund umane se vor răzvrăti pe Gru, îl vor abandona, iar periplul lor pe cont propriu ne va capta atenţia.
Despicable Me 3 merită un drum, cu mic cu mare, într-o răcoroasă sală de cinema. Filmul rulează în 3D, în varianta dublată dar şi în versiunea subtitrată
Marea reuşită a acestui film este antagonistul - Balthazar Bratt (Trey Parker) - un fost copil vedetă la un show de televiziune din anii ’80, acum un adult ce se hrăneşte cu rămăşiţele gloriei trecute. Personajul este o reuşită a scenariştilor Cinco Paul şi Ken Daurio. E cel mai complex personaj dintre toate ale filmului, iar povestea lui naşte compasiune, pentru că sensibilizează drama acestui copil bătrân care are atât de mare nevoie să i se dea atenţie, şi încearcă prin acte reprobabile să se facă văzut, auzit... adulat, iubit. Personajul în sine ar merita un film de sine stătător.
Despicable Me 3 mai aduce o noutate - un frate geamăn pentru Gru. Dacă scenariştii au intuit potenţialul unui schimb de identităţi între cei doi fraţi (lui Gru îi vine ideea să se dea drept Dru, la o masă în familie, dar fetiţele îl recunosc imediat), scenariştii nu mai fructifică ofertantul procedeu Qui pro quo, şi îl lasă pe blondul şi pletosul Dru să fie doar o contrapondere a protagonistului. În lipsa situaţiilor amuzante pe care Qui pro quo-ul l-ar fi născut, povestea abundă în gaguri pline de haz.
Animaţia oferă neaşteptat de multă acţiune, care îi va ţine în priză pe spectatori şi un plot secundar ce îi are pe Minioni drept protagonişti. Aceşti roboţei care ne sensibilizează prin reacţiile lor profund umane se vor răzvrăti pe Gru, îl vor abandona, iar periplul lor pe cont propriu ne va capta atenţia.
Despicable Me 3 merită un drum, cu mic cu mare, într-o răcoroasă sală de cinema. Filmul rulează în 3D, în varianta dublată dar şi în versiunea subtitrată
