Un film extraordinar, probabil unul dintre cele mai bune filme scandinave pe care am avut placerea sa le vizionez pana acum. Multe de spus in afara de cele care au fost deja ''puse pe hartie'' de catre antevorbitorii mei nu ar mai fi. Aceasta pelicula este una de reflectie, ridica niste intrebari existentiale importante la fileu, la care apoi fiecare poate raspunde in felul sau. Personal, incep sa apreciez din ce in ce mai mult societatea nordica pentru modul cum trec peste situatii foarte grele de viata: ''Ok, s-a intamplat, asta este, dar macar vreau sa aflu adevarul''. Este de apreciat finalul destul de potrivit al filmului, in care resentimentele dispar din gandurile oamenilor napastuiti de viata. De asemenea, acelasi subiect este tratat si in filmul Gnade - Indurare, tot norvegian, doar ca acolo moare o fetita. Ca si aici, parintii indurerati trec peste durerea incomensurabila de a-si pierde odrasla si au puterea sa ierte ''criminala''. Insa de mentionat este faptul ca aceasta pelicula a fost creata privind mai puternic in profunzimea lucrurilor, de unde reiese un film net superior lui Gnade.
Foarte interesant mai este si modul de a privi lucrurile al regizorului, care alterneaza momente destul de statice cu o actiune antrenanta, in plus, pierderea dureroasa a lui Isak fiind vazuta din doua perspective: mama indurerata si asasinul care si-a ispasit pedeapsa sociala, gasindu-si intr-un final alinarea sufleteasca, la fel ca mama care ajunsese sa faca gesturi disperate in memoria fiului ei trecut la cele vesnice. Sincer, trebuie sa recunosc ca nu am fost chiar cel mai mare fan al scenelor de la orga, ce mi s-au parut foarte lungi.
Toti protagonistii se remarca prin jocul actoricesc foarte bun, insa Trine Dyrholm si Pal Sverre Hagen se remarca, avand o prestatie stralucita.
Per total, este o drama complexa si foarte inteligenta, regizorul avand o viziune profunda asupra lucrurilor si nu superficiala, acest fapt denotand un film perfect dpdv. al creatiei. Dupa cum spuneam si mai sus, m-a impresionat, face parte din elita filmelor nordice, iar nota mea este 9-Obligatoriu de vazut.
ionutzoo7
pe 19 Iulie 2014 00:13
Nu planuiam sa incep asa,dar Cinemagia imi spune ca daca mi-a placut DeUsynlige s-ar putea sa imi mai placa si Jackass,Futurama sau The Simpsons.
Despre film nu prea am ce lucruri noi sa mai zic,cititi de la wild sau bitter moon.
bitter_moon
pe 15 Februarie 2014 01:12
Este greu de spus în câteva cuvinte ce ne transmite povestea din acest film emoţionant, dar în esenţă mesajul este pur creştin, cuvântul cheie fiind „Reconcilierea”. Dacă oamenii ar accepta că ceea ce se întâmplă face parte din planul divin, ar putea merge uşor mai departe, lăsând în urmă trecutul dureros, care poate măcina interiorul fiinţei până o transformă în ceva neomenesc, hâd, rău.
În cazul de faţă vedem cum o mamă ce ar trebui să se dedice în totalitate familiei este blocată undeva în trecut, consecinţa fiind că în prezent devine un pericol la fel de mare ca individul găsit vinovat de tragedia care a marcat-o profund. Această mamă şi-a pierdut cu nişte ani în urmă fiul, mort în circumstanţe de care se face vinovat un bărbat ce tocmai şi-a ispăşit pedeapsa, eliberat fiind din închisoare. În faţa societăţii a plătit pentru faptele lui, dar izbăvirea vine odată cu acceptarea vinovăţiei şi găsirea puterii de a-şi cere iertare în faţa mamei îndurerate.
Până şi o preoteasă acceptă că doar Dumnezeu este atât de mare şi de bun, încât este singurul care poate ierta, nouă oamenilor rămânându-ne soluţia detaşării, a împăcării cu ideea că şi răul face parte tot din Marele Plan.
Finalul o aduce chiar pe preoteasă în situaţia de a ierta, iar cum nu auzim nimic spus din gura ei, nu ne rămâne decât să înţelegem că a aplicat ceea ce susţinea pe parcursul filmului-resemnarea.
Un film pentru care simt nevoia să îi muţumesc sensibilului meu prieten care mi l-a recomandat (ştie el cine este ;) ); îl recomand la rândul meu cu căldură tuturor cinefililor care caută într-o creaţie cinematografică răspunsuri la întrebări existenţiale.
wildinthecountry
pe 08 Februarie 2014 20:09
Nu ma asteptam sa gasesc atat de multe lucruri care sa ma afecteze in acest film pe care l-am descoperit intamplator,urmarind filmografia actritei Trine Dyrnholm.
Pelicula este atat de complexa incat imi vine tare greu sa ma exprim, sa ilustrez in cateva cuvinte ce simt acum la cald dupa vizionare.
Este o drama puternica,trista,meditativa,incarcata spiritual si emotional,care sunt sigur ca nu va va lasa reci urmarind-o.
Filmul trateaza multe subiecte precum vinovatia,trecutul bantuitor care nu te lasa sa traiesti, mantuirea, paranoia,nevoia de a fi iertat pentru pacatele comise in tinerete,coincidentele din viata si implacabilul destin personal.
In acelasi timp ne face sa ne punem intrebari legate de originea si semnificatia binelui si raului si cum se intrepatrund acestea in vietile noastre.
Actiunea filmului se imparte in doua jumatati.
In prima jumatate planul actiunii decurge prin prisma lui Jan Thomas,care in urma cu 8 ani a fost acuzat de o crima teribila asupra unui copil. Ramane noi sa descoperim pe parcursul filmului daca a fost in realitate o crima sau un accident.In prezent Jan,proaspat iesit din inchisoare, incearca sa lase trecutul in urma si sa se reintegreze in societate,gasindu-si de lucru ca si organist intr-o biserica catolica norvegiana si chiar indragostindu-se de o preoteasa,mama single a unui baietel blond,care seamana teribil cu copilul pe care a fost acuzat ca l-a omorat acum 8 ani...
Jan isi pune pe parcursul actiuni filmului multe intrebari insa intrebarea pe care eu mi-o pun suna cam asa: Is evil an act of God or not?
A doua jumatate a actiunii o are in prim plan pe Agnes,(Trine Dyrholm) ,mama copilului ucis si vedem totul mai clar din perspectiva ei de femeie indurerata , care nu poate lasa trecutul in urma si vrea sa stie exact ce s-a intamplat...vrea o confesiune din partea pacatosului. Intrebarea care se pune aici este: ce ai face tu ca mama daca ai afla ca omul ,pe care tu il presupui ca fiind ucigasul copilului tau, lucreaza intr-un locas sfant?
Trine Dyrholm face un adevarat tur de forta in acest film si este fascinant sa o vad in actiune,personajul ei transformandu-se pe parcursul peliculei dintr-o mama normala a doua fete adoptate,invatatoare la scoala intr-o paranoica,hartuitoare si rapitoare de copii..
Coloana sonora (inlcusiv interpretarea la orga a binecunoscutei piese a lui Simon & Garfunkel-Bridge Over Troubled Water) si modul de filmare al apei (raului) intregesc filmul si il completeaza intr-un mod sublim.
Este atat de minunat acest film si perfect de la un capat la altul incat nu pot decat sa vi-l recomand cu toata caldura ...
Nota finala 10/10.
Foarte interesant mai este si modul de a privi lucrurile al regizorului, care alterneaza momente destul de statice cu o actiune antrenanta, in plus, pierderea dureroasa a lui Isak fiind vazuta din doua perspective: mama indurerata si asasinul care si-a ispasit pedeapsa sociala, gasindu-si intr-un final alinarea sufleteasca, la fel ca mama care ajunsese sa faca gesturi disperate in memoria fiului ei trecut la cele vesnice. Sincer, trebuie sa recunosc ca nu am fost chiar cel mai mare fan al scenelor de la orga, ce mi s-au parut foarte lungi.
Toti protagonistii se remarca prin jocul actoricesc foarte bun, insa Trine Dyrholm si Pal Sverre Hagen se remarca, avand o prestatie stralucita.
Per total, este o drama complexa si foarte inteligenta, regizorul avand o viziune profunda asupra lucrurilor si nu superficiala, acest fapt denotand un film perfect dpdv. al creatiei. Dupa cum spuneam si mai sus, m-a impresionat, face parte din elita filmelor nordice, iar nota mea este 9-Obligatoriu de vazut.
Despre film nu prea am ce lucruri noi sa mai zic,cititi de la wild sau bitter moon.
În cazul de faţă vedem cum o mamă ce ar trebui să se dedice în totalitate familiei este blocată undeva în trecut, consecinţa fiind că în prezent devine un pericol la fel de mare ca individul găsit vinovat de tragedia care a marcat-o profund. Această mamă şi-a pierdut cu nişte ani în urmă fiul, mort în circumstanţe de care se face vinovat un bărbat ce tocmai şi-a ispăşit pedeapsa, eliberat fiind din închisoare. În faţa societăţii a plătit pentru faptele lui, dar izbăvirea vine odată cu acceptarea vinovăţiei şi găsirea puterii de a-şi cere iertare în faţa mamei îndurerate.
Până şi o preoteasă acceptă că doar Dumnezeu este atât de mare şi de bun, încât este singurul care poate ierta, nouă oamenilor rămânându-ne soluţia detaşării, a împăcării cu ideea că şi răul face parte tot din Marele Plan.
Finalul o aduce chiar pe preoteasă în situaţia de a ierta, iar cum nu auzim nimic spus din gura ei, nu ne rămâne decât să înţelegem că a aplicat ceea ce susţinea pe parcursul filmului-resemnarea.
Un film pentru care simt nevoia să îi muţumesc sensibilului meu prieten care mi l-a recomandat (ştie el cine este ;) ); îl recomand la rândul meu cu căldură tuturor cinefililor care caută într-o creaţie cinematografică răspunsuri la întrebări existenţiale.
Pelicula este atat de complexa incat imi vine tare greu sa ma exprim, sa ilustrez in cateva cuvinte ce simt acum la cald dupa vizionare.
Este o drama puternica,trista,meditativa,incarcata spiritual si emotional,care sunt sigur ca nu va va lasa reci urmarind-o.
Filmul trateaza multe subiecte precum vinovatia,trecutul bantuitor care nu te lasa sa traiesti, mantuirea, paranoia,nevoia de a fi iertat pentru pacatele comise in tinerete,coincidentele din viata si implacabilul destin personal.
In acelasi timp ne face sa ne punem intrebari legate de originea si semnificatia binelui si raului si cum se intrepatrund acestea in vietile noastre.
Actiunea filmului se imparte in doua jumatati.
In prima jumatate planul actiunii decurge prin prisma lui Jan Thomas,care in urma cu 8 ani a fost acuzat de o crima teribila asupra unui copil. Ramane noi sa descoperim pe parcursul filmului daca a fost in realitate o crima sau un accident.In prezent Jan,proaspat iesit din inchisoare, incearca sa lase trecutul in urma si sa se reintegreze in societate,gasindu-si de lucru ca si organist intr-o biserica catolica norvegiana si chiar indragostindu-se de o preoteasa,mama single a unui baietel blond,care seamana teribil cu copilul pe care a fost acuzat ca l-a omorat acum 8 ani...
Jan isi pune pe parcursul actiuni filmului multe intrebari insa intrebarea pe care eu mi-o pun suna cam asa: Is evil an act of God or not?
A doua jumatate a actiunii o are in prim plan pe Agnes,(Trine Dyrholm) ,mama copilului ucis si vedem totul mai clar din perspectiva ei de femeie indurerata , care nu poate lasa trecutul in urma si vrea sa stie exact ce s-a intamplat...vrea o confesiune din partea pacatosului. Intrebarea care se pune aici este: ce ai face tu ca mama daca ai afla ca omul ,pe care tu il presupui ca fiind ucigasul copilului tau, lucreaza intr-un locas sfant?
Trine Dyrholm face un adevarat tur de forta in acest film si este fascinant sa o vad in actiune,personajul ei transformandu-se pe parcursul peliculei dintr-o mama normala a doua fete adoptate,invatatoare la scoala intr-o paranoica,hartuitoare si rapitoare de copii..
Coloana sonora (inlcusiv interpretarea la orga a binecunoscutei piese a lui Simon & Garfunkel-Bridge Over Troubled Water) si modul de filmare al apei (raului) intregesc filmul si il completeaza intr-un mod sublim.
Este atat de minunat acest film si perfect de la un capat la altul incat nu pot decat sa vi-l recomand cu toata caldura ...
Nota finala 10/10.