Film puternic în care se testează comportamentul uman în fata unei mari dileme morale: plusul de bani de bunăstare sau ajutorul unui coleg aflat la ananghie?? Joc excepțional Marion! A jucat perfect!
borisvultur
pe 18 August 2019 09:56
Doar Marion Cotillard putea face credibil slalomul umilinței, insistenței. Se poate renunța la confortul personal spre binele altuia? Umanitatea la rampă.
Horatiucrisan
pe 01 Aprilie 2019 15:39
Un film excelent care ne arată fata mai putin plăcută a capitalismului cu patroni fara scrupule si angajati care țin cu dinții de slujbele lor, multi dintre ei nereușind cu o singură slujbă sa isi întrețină familia. O imagine a Occidentului văzută din perspectiva omului simplu care în lipsa altor mijloace lupta pentru a supraviețui încercând sa-si vândă propria forță de muncă. E o situație oarecum apropiată de cea de la noi unde unii patroni nu inteleg ca omul, forță de muncă reprezintă cel mai valoros capital si in lipsa lui afacerile nu mai au nici o valoare, ducând la faliment. Prea des vedem patroni care pentru profit ignora angajatul generator de profit. De vizionat.
Un film foarte bun din care multi ar avea ceva de invatat.Anticipasem alt sfarsit dar se vede ca nu traiesc in Belgia...
dan_rotariu
pe 23 Octombrie 2016 12:56
Recenzia filmului „Două zile şi o noapte”
de Dan Rotariu
1. Clasa de mijloc e definită de venit, condiție minimală un venit lunar peste 1.000 de euro net pe membru de familie. Potrivit datelor Institutului Național de Statistică, 30% din familiile din România însă au un venit lunar de peste 2.337 de lei, adică mai puțin de 800 de lei pe membru de familie, fapt care le exclude din această categorie. Proporţia salariaților care au un venit de aproape 4.000 de lei e de 8%. Acest fapt însă nu-i plasează automat în clasa de mijloc, ci depinde de fiecare situație familială în parte. adevarul.ro/news/societate/clasa-mijloc-spulberata-criza-1_50aebfc87c42d5a6639fe531/index.html
2. Proletar: Salariat, lipsit de mijloace de producție și nevoit să-și vândă forța de muncă capitalistului pentru a putea trăi. Nu contează nivelul de pregătire (medic, inginer, muncitor, tehnician) ci statutul de angajat la proprietarul mijloacelor de producție, capitalistul.
Două zile, o noapte este un film belgian despre clasa de mijloc. Pentru fanul de thriller nu este indicat, se va plictisi pentru că nu moare nimeni, sângele nu sare pe pereți și nu există nudism. Un film simplu ca viața noastră.
Este o poveste a unui capitalist deștept care încaieră proletarii. În timpul unui concediu de boală a Sandrei capitalistul Dumont observă că cei 16 oameni rămași pot să-i producă profit, bani, la fel ca atunci când lucra și Sandra.
Economic capitalistul a scos un profit bunicel, el plătind 16 muncitori (Sandra a fost plătită de asigurări şi nu de firmă în timpul concediului) în loc de 17. Dar are nevoie de muncitori mulțumiți și nu dorește să o concedieze direct pe Sandra, ceea ce i-ar nemulțumi. Astfel inventează un conflict: ori își iau prima amarata de 1000 € ori o dau afară pe Sandra, adică le „mută” decizia în mâna proletarilor și le propune să voteze una din alternative, adică îi transformă doar pentru acest vot în capitaliști … în cei care concediază. Capitalistul ar putea să le plătească prima și să o păstreze și pe Sandra dar nu-i stau nici lui rău în buzunar economiile făcute cu salariile care nu i le va mai plăti Sandrei, ulterior concedierii Sandrei.
Votul dat Vineri de cei 16 oameni nu e deloc democratic. A fost vot deschis dat sub amenințarea șefului de echipă că vor fi concediați. O prietenă, Juliette, din solidaritate, o sună Sâmbătă dimineața pe Sandra să-i spună ce s-a întâmplat. Vine cu ideea să vorbească cu capitalistul ca acesta să reia votul viciat. Reușesc să vorbească Sâmbătă dimineața cu acesta si capitalistul Dumont e de acord cu reorganizarea votului.
Apoi tot sfârșitul de săptămână Sandra și soțul ei trec prin multe peripeții pentru a convinge, prin întâlniri directe, pe colegii Sandrei ca ea să rămână. În tot acest timp șeful de echipă, alt proletar, aparținător aceleași clase de mijloc, Jean-Marc, își dorește prima și face presing asupra subalternilor să voteze pentru primă.
Acest film arată:
1. cat de imensă e mia de euro pentru vestici,
2. Toți proletarii din film aparțin conform definiției clasei de mijloc. Toți se plâng de facturi dar fac copii mulți pentru puterile lor şi au nevoie de multe nimicuri: terase în spatele casei, stau în cârciumă sau iau pâine de la „Boulangerie”
3. Sandra și familia sa este în situația identică cu colegii ei. Sunt plini de datorii. Cumpăraseră o casă și o mașină (cu credit ca în tot capitalismul) pe care în realitate nu și le permiteau. Casa era cu etaj, iar mașina era un Ford Focus nou complet echipata (geamuri electrice, senzori pentru centură, etc.).
4. Deși se știa cu sabia lui Damocles deasupra capului şi ii era frică că vor locui din nou în case sociale familia Sandrei nu renunță la un anumit standard: restaurant sau să-și cumpere înghețată la cornet, pe stradă;
5. Colegii ei, proletarii din clasa de mijloc, pentru 1.000 de euro ar face orice, inclusiv să o pupe pe obraz şi apoi să-i spună că își dorește prima, deci va vota contra rămânerii Sandrei, sau chiar să pocnească pe votanții Sandrei;
6. Amărâta de mie de euro a generat un divorț, o bătaie, o tentativă de suicid dar şi noul OM care a apărut în Sandra
7. Mulți dintre colegii ei au câte două slujbe: soțul Juliettei repară mașini la negru, altul are atelier acasă, altul antrenează, altul cară lăzi într-un magazin, încă doi pregăteau pentru vopsire un autoturism, altul lucrează într-o spălătorie,
Filmul merită văzut până la ultima secvență și nu degeaba a fost nominalizat la Oscar. Un film care lasă amintiri profunde.
Extrapolând cu Romania și alegerile de la noi vă împărtășesc că am văzut în film pe proletarii aparținând clasei de mijloc, simpatizanți ai dreptei (PSD=PNL=restul partidelor parlamentare), adică cei în putere, duri, dar al cărui orizont este limitat doar la ziua de mâine, maxim luna viitoare, inși care si-au votat cu cel mai creștinesc egoism mia lor de euro. Nu conta că poate vor urma ei. Am văzut apoi adevărații OAMENI care înțeleg suferința și preferă să piardă o brumă de bani sau o căsnicie de tot nimicul ca să dea o șansă aproapelui. Cu un exercițiu de imaginație o să înțelegeți că România nu e departe de Belgia.
Trăim în continuare într-o societate mizeră, profund inumană în care suntem atât de preocupați de meschinăriile noastre, de micile noastre probleme încât putem călca pe cadavre ca să „ne” ajungem. Unde?! Cel mai probabil NICĂIERI!
La locale, în 2016, în orașul în care trăiesc, Craiova, erau doar partide liberale pe buletinele de vot. Nici un partid de stanga, căci PSD a distrus socialismul. Avem pluripartitism fără pluri-ideologie și acest lucru ar trebui sa ne înspăimânte, nu pentru punctul unde ne aflăm – care pare încă comestibil - ci pentru cel în care vom ajunge!
Puteți urmări filmul subtitrat in romana la http://www.bestfilme.info/two-days-one-night-2014/
Tim22
pe 30 Iulie 2015 18:11
Un film, doua stele. Nu mi-a placut, plictisitor, previzibil.
pe 27 Mai 2015 17:35
[...] Nota Cinemagia*: 7.5 [...]
emy_sinaia
pe 07 Mai 2015 20:21
L-am urmarit mai mult pentru Marion Cotillard.....
Nyghty
pe 25 Ianuarie 2015 03:20
E o zi obişnuită. Sună telefonul. Afli că ai tăi colegi de muncă au avut de ales între o primă de 1000 de euro şi a te ajuta pe tine să-ţi păstrezi locul de muncă. Desigur, au votat pentru primă. Erai în depresie înainte de a primi acel telefon. Fără locul de muncă, vei ajunge într-un centru social. Ai deja doi copii şi un partener de viaţă care crezi că te va părăsi. Reuşeşti să obţii o revotare. Ai la dispoziţie două zile pentru a schimba votul colegilor de muncă. Ce faci?
În această situaţie se găseşte Sandra, iar răspunsul la întrebarea de mai sus este direct proporţional cu numărul de pastile pe care reîncepe să le ia. Decide să vorbească cu fiecare coleg de muncă în decursul acestor două zile, dar începe să se lovească de refuzuri. Cum o parte dintre aceştia au şi alte joburi în timpul liber, nevoia de banii respectivi este clară.
Schimb de roluri. E vineri. Şeful tău propune un vot. Eşti ameninţat de cel de echipă că, dacă nu votezi pentru primă, s-ar putea să fii tu următorul care îşi pierde locul de muncă. Votezi pentru primă. Oricum, ţi-ar prinde bine acea primă, dată fiind situaţia pe care o ai. Trece o zi. Se aude soneria. Este Sandra, colega ta de muncă intrată în depresie acum ceva timp. Te întreabă dacă ai vrea să îţi schimbi votul. Dacă nu o vei face, ea îşi va pierde locul de muncă şi va ajunge într-un centru social. Şi ea are familie şi nevoie de bani, la fel ca tine. Ce faci?
De orice parte a baricadei te-ai situa, "Deux jours, une nuit" te aruncă într-un moment de cumpănă. Tu cum ai fi gestionat situaţia? Ţi-ai fi văzut propriul interes sau ai fi ajutat-o? Ai fi încercat să-ţi convingi colegii sau ai fi cedat?
Kul
pe 22 Noiembrie 2014 13:25
Deux jours, une nuit (2014)
- ar putea fi incadrat – mai ales in prima parte – in seria filmelor in care nu se intampla nimic
– astia au visat sa fie romani. parca o bate intr-un “4,3,2”. am sperat tot filmul ba sa o muste un maidanez de fund, ba sa o talhareasca vreun magrebian, ceva.
– Cotillardu’ iar un rol bun. asta-i actrita de Oscar, si cu Oscarul deja luat.
– are doua super-jocuri: in masina cand incepuse sa i se faca privirea fixa (desi e doar 1/2 de fata), si in scena golirii vestiarului
– precum cultura: le lipseste ţigăneala noastra, sunt extraordinar de civilizati in dialoguri – chit ca-si mai dau si-n cap uneori. dar politetea… e. si nu e scarba aia frantuzeasca, de eschiva – de-ti vine sa-i iei de guleri.
– si ca sa inchid cu romanestile: neah, n-au talent. cauta drama. ce film! ar fi iesit daca o milogea tot filmu-n’fel&chip ca apoi la final sec se vota, ramanea, un colt de zambet timid&pfiu si gata – cadru cum muncea mai departe. eeeeeh? :)
– fighter, evident ca_cu depresia
– scena golirii vestiarului
– ultima replica a filmului “On bien battu” (“Ne-am luptat serios”). e si cu_capitalismul, dar codita bagata-n depresie face tot filmul. Lupta si castigarea luptei cu depresia, capitalismul e o virgula, un setting.
Ca producatori fratii Dardenne fura bagati intr-o groaza de chestii misto: si de arta, si cu premii, inclusiv ‘Dupa Dealuri’-le noastre.
Bogdann13
pe 31 Octombrie 2014 10:49
Am scris și eu despre film aici http://bogdan-cinefil.blogspot.ro/2014/10/les-films-de-cannes-bucarest-prima-si.html
andreea_calai
pe 19 Octombrie 2014 20:56
Salutari tuturor!
Va rog din suflet sa intindeti o mana de ajutor pentru ca aceasta petitie sa fie raspandita!
Intrati pe pagina evenimentului, dati JOIN/PARTICIPA, apoi invitati-va si prietenii de la butonul de "Invite" de pe pagina.
Cititi petitia, si daca doriti, o semnati. Aveti link-ul pt semnarea petitiei pe pagina evenimentului.
NU SUNTETI OBLIGATI sa semnati, DAR VA ROG macar sa va invitati prietenii. Poate unii dintre voi nu sunteti de acord cu ea sau nu vreti sa semnati, insa ganditi-va ca poate aveti rude, prieteni, cunostinte, care se regasesc in situatia respectiva, si pe care i-ar ajuta semnarea acestei petitii. Multumesc mult tuturor, sanatate si toate cele bune!
Ultimul film al fratilor Dardenne, nominalizat la Palme D 'Or 2014,este o drama interesanta, o parabola neo-realista care pare foarte simplista la prima vedere si totusi nu e...
Este el un film de vizionat desi are secvente repetitive, nu are actiune deloc si totul pare static?
Principalul motiv pentru care aceasta pelicula merita vazuta este jocul actoricesc al lui Marion Cotillard si sunt sigur ca filmul ar fi aratat altfel fara ea .Pana si Cate Blanchett este innebunita dupa stilul de joc al lui Marion care pur si simplu straluceste in filmele in care se vorbeste franceza pentru ca este naturala si autentica,nu vad nimic fortat la ea...
Filmul fratilor Dardenne implica multe dileme practice cu o serie de ramificatii de ordin etic.
Acesta se concentreaza pe povestea Sandrei, o femei din clasa mijlocie a societatii care sufera de depresie si tulburari de anxietate (o vedem in film luand Xanax-Alprazolam la greu,pe langa alte medicamente,posibil antidepresive) si afla ca urmeaza sa fie concediata de la serviciu (lucreaza la o fabrica unde se manufactureaza panouri solare).Motivul? Suntem in plina criza financiara si patronul vrea sa renunte la 1 muncitor si cine altcineva sa fie candidatul ideal la care sa renunti decat o femeie depresiva si instabila emotional.....Colegii ei au de ales: voteaza ca Sandra sa ramana si sa piarda bonusul de 1000 euro promis sau voteaza ca Sandra sa plece si sa castige suma de eurashi..de aici incepe intriga filmului si ceea ce urmeaza par la prima vedere o suita de secvente repetitive in care protagonista incearca sa-i convinga pe fiecare din colegii ei sa ramana de partea ei si sa renunte la bonus...........
La inceput o vedem pe Sandra disperata si gata sa renunte la a lupta pt serviciul ei si implicit pentru a ramane in viata insa pe masura ce inaintam in film ceva se trezeste in ea..dorinta de a trai din nou..dorinta de a lupta...
Deux jours, une nuit ne vorbeste practic despre cineva care realizeaza ca are pentru ce trai,are niste principii morale foarte solide, ca viata nu se termina dupa o posibila concediere ci merita traita din plin...
Nota finala:8/10.
de Dan Rotariu
1. Clasa de mijloc e definită de venit, condiție minimală un venit lunar peste 1.000 de euro net pe membru de familie. Potrivit datelor Institutului Național de Statistică, 30% din familiile din România însă au un venit lunar de peste 2.337 de lei, adică mai puțin de 800 de lei pe membru de familie, fapt care le exclude din această categorie. Proporţia salariaților care au un venit de aproape 4.000 de lei e de 8%. Acest fapt însă nu-i plasează automat în clasa de mijloc, ci depinde de fiecare situație familială în parte. adevarul.ro/news/societate/clasa-mijloc-spulberata-criza-1_50aebfc87c42d5a6639fe531/index.html
2. Proletar: Salariat, lipsit de mijloace de producție și nevoit să-și vândă forța de muncă capitalistului pentru a putea trăi. Nu contează nivelul de pregătire (medic, inginer, muncitor, tehnician) ci statutul de angajat la proprietarul mijloacelor de producție, capitalistul.
Două zile, o noapte este un film belgian despre clasa de mijloc. Pentru fanul de thriller nu este indicat, se va plictisi pentru că nu moare nimeni, sângele nu sare pe pereți și nu există nudism. Un film simplu ca viața noastră.
Este o poveste a unui capitalist deștept care încaieră proletarii. În timpul unui concediu de boală a Sandrei capitalistul Dumont observă că cei 16 oameni rămași pot să-i producă profit, bani, la fel ca atunci când lucra și Sandra.
Economic capitalistul a scos un profit bunicel, el plătind 16 muncitori (Sandra a fost plătită de asigurări şi nu de firmă în timpul concediului) în loc de 17. Dar are nevoie de muncitori mulțumiți și nu dorește să o concedieze direct pe Sandra, ceea ce i-ar nemulțumi. Astfel inventează un conflict: ori își iau prima amarata de 1000 € ori o dau afară pe Sandra, adică le „mută” decizia în mâna proletarilor și le propune să voteze una din alternative, adică îi transformă doar pentru acest vot în capitaliști … în cei care concediază. Capitalistul ar putea să le plătească prima și să o păstreze și pe Sandra dar nu-i stau nici lui rău în buzunar economiile făcute cu salariile care nu i le va mai plăti Sandrei, ulterior concedierii Sandrei.
Votul dat Vineri de cei 16 oameni nu e deloc democratic. A fost vot deschis dat sub amenințarea șefului de echipă că vor fi concediați. O prietenă, Juliette, din solidaritate, o sună Sâmbătă dimineața pe Sandra să-i spună ce s-a întâmplat. Vine cu ideea să vorbească cu capitalistul ca acesta să reia votul viciat. Reușesc să vorbească Sâmbătă dimineața cu acesta si capitalistul Dumont e de acord cu reorganizarea votului.
Apoi tot sfârșitul de săptămână Sandra și soțul ei trec prin multe peripeții pentru a convinge, prin întâlniri directe, pe colegii Sandrei ca ea să rămână. În tot acest timp șeful de echipă, alt proletar, aparținător aceleași clase de mijloc, Jean-Marc, își dorește prima și face presing asupra subalternilor să voteze pentru primă.
Acest film arată:
1. cat de imensă e mia de euro pentru vestici,
2. Toți proletarii din film aparțin conform definiției clasei de mijloc. Toți se plâng de facturi dar fac copii mulți pentru puterile lor şi au nevoie de multe nimicuri: terase în spatele casei, stau în cârciumă sau iau pâine de la „Boulangerie”
3. Sandra și familia sa este în situația identică cu colegii ei. Sunt plini de datorii. Cumpăraseră o casă și o mașină (cu credit ca în tot capitalismul) pe care în realitate nu și le permiteau. Casa era cu etaj, iar mașina era un Ford Focus nou complet echipata (geamuri electrice, senzori pentru centură, etc.).
4. Deși se știa cu sabia lui Damocles deasupra capului şi ii era frică că vor locui din nou în case sociale familia Sandrei nu renunță la un anumit standard: restaurant sau să-și cumpere înghețată la cornet, pe stradă;
5. Colegii ei, proletarii din clasa de mijloc, pentru 1.000 de euro ar face orice, inclusiv să o pupe pe obraz şi apoi să-i spună că își dorește prima, deci va vota contra rămânerii Sandrei, sau chiar să pocnească pe votanții Sandrei;
6. Amărâta de mie de euro a generat un divorț, o bătaie, o tentativă de suicid dar şi noul OM care a apărut în Sandra
7. Mulți dintre colegii ei au câte două slujbe: soțul Juliettei repară mașini la negru, altul are atelier acasă, altul antrenează, altul cară lăzi într-un magazin, încă doi pregăteau pentru vopsire un autoturism, altul lucrează într-o spălătorie,
Filmul merită văzut până la ultima secvență și nu degeaba a fost nominalizat la Oscar. Un film care lasă amintiri profunde.
Extrapolând cu Romania și alegerile de la noi vă împărtășesc că am văzut în film pe proletarii aparținând clasei de mijloc, simpatizanți ai dreptei (PSD=PNL=restul partidelor parlamentare), adică cei în putere, duri, dar al cărui orizont este limitat doar la ziua de mâine, maxim luna viitoare, inși care si-au votat cu cel mai creștinesc egoism mia lor de euro. Nu conta că poate vor urma ei. Am văzut apoi adevărații OAMENI care înțeleg suferința și preferă să piardă o brumă de bani sau o căsnicie de tot nimicul ca să dea o șansă aproapelui. Cu un exercițiu de imaginație o să înțelegeți că România nu e departe de Belgia.
Trăim în continuare într-o societate mizeră, profund inumană în care suntem atât de preocupați de meschinăriile noastre, de micile noastre probleme încât putem călca pe cadavre ca să „ne” ajungem. Unde?! Cel mai probabil NICĂIERI!
La locale, în 2016, în orașul în care trăiesc, Craiova, erau doar partide liberale pe buletinele de vot. Nici un partid de stanga, căci PSD a distrus socialismul. Avem pluripartitism fără pluri-ideologie și acest lucru ar trebui sa ne înspăimânte, nu pentru punctul unde ne aflăm – care pare încă comestibil - ci pentru cel în care vom ajunge!
Puteți urmări filmul subtitrat in romana la http://www.bestfilme.info/two-days-one-night-2014/
În această situaţie se găseşte Sandra, iar răspunsul la întrebarea de mai sus este direct proporţional cu numărul de pastile pe care reîncepe să le ia. Decide să vorbească cu fiecare coleg de muncă în decursul acestor două zile, dar începe să se lovească de refuzuri. Cum o parte dintre aceştia au şi alte joburi în timpul liber, nevoia de banii respectivi este clară.
Schimb de roluri. E vineri. Şeful tău propune un vot. Eşti ameninţat de cel de echipă că, dacă nu votezi pentru primă, s-ar putea să fii tu următorul care îşi pierde locul de muncă. Votezi pentru primă. Oricum, ţi-ar prinde bine acea primă, dată fiind situaţia pe care o ai. Trece o zi. Se aude soneria. Este Sandra, colega ta de muncă intrată în depresie acum ceva timp. Te întreabă dacă ai vrea să îţi schimbi votul. Dacă nu o vei face, ea îşi va pierde locul de muncă şi va ajunge într-un centru social. Şi ea are familie şi nevoie de bani, la fel ca tine. Ce faci?
De orice parte a baricadei te-ai situa, "Deux jours, une nuit" te aruncă într-un moment de cumpănă. Tu cum ai fi gestionat situaţia? Ţi-ai fi văzut propriul interes sau ai fi ajutat-o? Ai fi încercat să-ţi convingi colegii sau ai fi cedat?
- ar putea fi incadrat – mai ales in prima parte – in seria filmelor in care nu se intampla nimic
– astia au visat sa fie romani. parca o bate intr-un “4,3,2”. am sperat tot filmul ba sa o muste un maidanez de fund, ba sa o talhareasca vreun magrebian, ceva.
– Cotillardu’ iar un rol bun. asta-i actrita de Oscar, si cu Oscarul deja luat.
– are doua super-jocuri: in masina cand incepuse sa i se faca privirea fixa (desi e doar 1/2 de fata), si in scena golirii vestiarului
– precum cultura: le lipseste ţigăneala noastra, sunt extraordinar de civilizati in dialoguri – chit ca-si mai dau si-n cap uneori. dar politetea… e. si nu e scarba aia frantuzeasca, de eschiva – de-ti vine sa-i iei de guleri.
– si ca sa inchid cu romanestile: neah, n-au talent. cauta drama. ce film! ar fi iesit daca o milogea tot filmu-n’fel&chip ca apoi la final sec se vota, ramanea, un colt de zambet timid&pfiu si gata – cadru cum muncea mai departe. eeeeeh? :)
– fighter, evident ca_cu depresia
– scena golirii vestiarului
– ultima replica a filmului “On bien battu” (“Ne-am luptat serios”). e si cu_capitalismul, dar codita bagata-n depresie face tot filmul. Lupta si castigarea luptei cu depresia, capitalismul e o virgula, un setting.
Ca producatori fratii Dardenne fura bagati intr-o groaza de chestii misto: si de arta, si cu premii, inclusiv ‘Dupa Dealuri’-le noastre.
Va rog din suflet sa intindeti o mana de ajutor pentru ca aceasta petitie sa fie raspandita!
Intrati pe pagina evenimentului, dati JOIN/PARTICIPA, apoi invitati-va si prietenii de la butonul de "Invite" de pe pagina.
Cititi petitia, si daca doriti, o semnati. Aveti link-ul pt semnarea petitiei pe pagina evenimentului.
NU SUNTETI OBLIGATI sa semnati, DAR VA ROG macar sa va invitati prietenii. Poate unii dintre voi nu sunteti de acord cu ea sau nu vreti sa semnati, insa ganditi-va ca poate aveti rude, prieteni, cunostinte, care se regasesc in situatia respectiva, si pe care i-ar ajuta semnarea acestei petitii. Multumesc mult tuturor, sanatate si toate cele bune!
https://www.facebook.com/events/869736546394493/?ref_dashboard_filter=upcoming
Este el un film de vizionat desi are secvente repetitive, nu are actiune deloc si totul pare static?
Principalul motiv pentru care aceasta pelicula merita vazuta este jocul actoricesc al lui Marion Cotillard si sunt sigur ca filmul ar fi aratat altfel fara ea .Pana si Cate Blanchett este innebunita dupa stilul de joc al lui Marion care pur si simplu straluceste in filmele in care se vorbeste franceza pentru ca este naturala si autentica,nu vad nimic fortat la ea...
Filmul fratilor Dardenne implica multe dileme practice cu o serie de ramificatii de ordin etic.
Acesta se concentreaza pe povestea Sandrei, o femei din clasa mijlocie a societatii care sufera de depresie si tulburari de anxietate (o vedem in film luand Xanax-Alprazolam la greu,pe langa alte medicamente,posibil antidepresive) si afla ca urmeaza sa fie concediata de la serviciu (lucreaza la o fabrica unde se manufactureaza panouri solare).Motivul? Suntem in plina criza financiara si patronul vrea sa renunte la 1 muncitor si cine altcineva sa fie candidatul ideal la care sa renunti decat o femeie depresiva si instabila emotional.....Colegii ei au de ales: voteaza ca Sandra sa ramana si sa piarda bonusul de 1000 euro promis sau voteaza ca Sandra sa plece si sa castige suma de eurashi..de aici incepe intriga filmului si ceea ce urmeaza par la prima vedere o suita de secvente repetitive in care protagonista incearca sa-i convinga pe fiecare din colegii ei sa ramana de partea ei si sa renunte la bonus...........
La inceput o vedem pe Sandra disperata si gata sa renunte la a lupta pt serviciul ei si implicit pentru a ramane in viata insa pe masura ce inaintam in film ceva se trezeste in ea..dorinta de a trai din nou..dorinta de a lupta...
Deux jours, une nuit ne vorbeste practic despre cineva care realizeaza ca are pentru ce trai,are niste principii morale foarte solide, ca viata nu se termina dupa o posibila concediere ci merita traita din plin...
Nota finala:8/10.