Părerea criticului
În filmul Deva, în premieră pe marile noastre ecrane, regizoarea Petra Szöcs transpune experienţele ei din viaţa reală cu o fetiţă care suferă de albinism, avute în oraşul eponim. Deva, debutul în lungmetraj al regizoarei, a avut premiera la cea de-a 75-a ediție a Festivalului de Film de la Veneţia.

Deva este un studiu de personaj al unei adolescente albinoase, Kato (Csengelle Nagy), care trăieşte într-un orfelinat din orașul Deva. Filmul începe cu o secvenţă de documentar din viaţa fetiţei de trei ani care i-a inspirat regizoarei povestea: „M-am născut într-un cimitir”, notează aceasta, dar ca şi personajul central, ideea rămâne o enigmă până la final.

Povestea, atât cât există, priveşte sosirea unei noi tinere îngrijitoare voluntare, Bogi (Boglarka Koman), care face un stagiu de două luni la orfelinat, copiii fiind inevitabil atraşi de noua prezenţă deşi sunt trataţi cu grijă de către Ana (Fatma Mohamed). Kato este genul rebel, iar diferenţele ei fizice o înzestrează cu o anume carismă faţă de ceilalţi copii, majoritatea mai mici.

Szocs este și autoarea a două cărţi de poezie, iar stilul ei liric este prezent în naraţiunea filmului. Scenele şi compoziţiile atent construite, metaforele onirice şi o paletă vibrantă de culori marchează arcul narativ. Pielea albino a lui Kato stă la capătul acestui spectru cromatic.

Deva se concentrează pe un episod straniu care s-a derulat în adolescenţa lui Kato: în urma unui şoc electric (atât în sens metaforic cât şi la propriu) Kato capătă puteri. Fanteziile ei infantile se transformă în trăsăturile de personalitate ale unei femei mature. Se vede pe sine ca un supererou... Filmul evoluează în jurul tinerei şi, în sens mai larg, evoluează în jurul universului feminin, nu în ultimul rând pentru că tânăra trăieşte într-un orfelinat condus şi locuit de persoane de sex feminin.

„Deva este un film despre starea de tranziţie dintre copilărie şi tinereţe, şi despre straniul şi ambiguitatea acestei vârste”, susţine regizoarea, şi este posibil ca filmul ei să fie plasat undeva între, mai mult o schiţă decât o dramă construită până la capăt.

Petra Szöcs şi-a mai prezentat filmele la festivaluri precum Sarajevo, Clermont-Ferrand şi la Cannes. Acum, ea a intrat pentru prima oară pe teritoriul lungmetrajului.