Die letzte Station (1999)

Tânărul Nelu locuiește într-un sat românesc îndepărtat. Moartea bunicului său marchează sfârșitul tinereții sale. A doua zi după înmormântarea bunicului său (ceremonie precedată, cu câteva ore mai devreme și în aceeași biserică, de nunta surorii sale), Nelu pleacă la București pentru a găsi un loc de muncă. Orasul după căderea lui Ceaușescu trece printr-o perioadă tumultuoasă de dezvoltare economică. Deja la sosirea sa în gara din București, lui Nelu i s-a propus un loc de muncă: să pună afișe publicitare pentru casa de pompe funebre «Balan». Acceptă cu entuziasm slujba și se dovedește a fi un excelent antreprenor de pompe funebre care se luptă cu numeroșii săi concurenți cu metode destul de neobișnuite, chiar drastice. Nelu se dedică muncii sale, dând dovadă de inițiativă și loialitate față de companie, care se zbate din cauza concurenței nemiloase a firmei «Traian Miciu». Are o o relație romantică cu Geda, o femeie căsătorită, dar rupe legatura când află că femeia este soția lui Traian Miciu, patronul firmei de pompe funebre concurente cu «Balan». Mai târziu, reia legătura cu Geda și fură secretul comercial al companiei rivale (importul clandestin de sicrie furate din Turcia). Sosirea tatălui, venit să-și viziteze fiul care nu a dat nicio veste despre el, îi amintește lui Nelu de afecțiunile și tradițiile familiei sale. Tatăl său moare brusc, iar Nelu decide să aducă cadavrul tatălui său înapoi în satul natal pentru a primi slujba tradițională de înmormântare. Dar această călătorie nu decurge așa cum a sperat...