Părerea criticului
Filmul german adaptat după o serie populară și omonimă de cărți apare din acest weekend la cinema.
Dublat în română, Școala animalelor magice este un film pentru copii ce prezintă povestea unui grup de elevi, care este ales de noua lor profesoară excentrică Cornfield să alcătuiască o Comunitate Magică. Astfel, ei sunt singurii care pot vedea și auzi animalele vorbitoare aduse de fratele profesoarei, iar doi dintre copii primesc animale magice pentru a-i ajuta să-și rezolve problemele și să învețe valoarea prieteniei.
O adaptare a unei serii celebre de cărți pentru copii scrisă de Margit Auer, Școala animalelor magice este o peliculă de aventură pentru întreaga familie, cu momente de musical. Mai mult, este un film live-action, în care animalele vorbitoare sunt animate cu măiestrie, astfel încât să pară că fac parte din realitatea copiilor.
Narațiunea se axează pe Ida (Emilia Maier), o fetiță proaspăt mutată într-un orășel german, care începe să studieze la Școala Winterstein, acolo unde elevii sunt destul de răutăcioși între ei. După ce niște fete blonde o batjocoresc pe Ida, iar aceasta îl cunoaște pe neîndemânaticul Benni (Leonard Conrads), copiii află de la noua lor profesoară Cornfield (Nadja Uhl) că în noul an școlar vor învăța să prețuiască magia și prietenia. Nu trece mult până când fratele profesoarei, Mortimer Morrison (Milan Peschel), care călătorește prin lume pentru a găsi animale magice, apare la cursuri și creează un portal prin haina lui magică. Prin acesta, apar în clasă vulpea șireată Rabbat și înțeleapta broască țestoasă Henrietta. Nou venita Ida îl primește pe Rabbat, iar Benni pe Henrietta. Nu trece mult până când din școală încep să dispară tot felul de lucruri, așa că Ida și noii săi prieteni pornesc într-o investigație pentru a descoperi făptașul.
În general, Școala animalelor magice este un film plăcut, cu lecții pozitive pentru cei mici, precum importanța prieteniei (și a-ți cere scuze atunci când greșești), lucrul în echipă și înfruntarea singurătății. Deși mizele lungmetrajului nu sunt foarte mari, acțiunea devine mai palpitantă când se ajunge la punctul culminant și eroii se află la ananghie, iar finalul reușește să fie emoționant, evidențiind conceptul de "toți pentru unul și unul pentru toți".
Cu toate acestea, Școala animalelor magice are anumite minusuri. În afară de prezența unor clișee precum grupul de fete blonde ce fac bullying fără motiv și directorul școlii care pronunță mereu greșit numele protagonistei, filmul seamănă în anumite momente izbitor de mult cu o altă serie celebră. Având în vedere premisa și faptul că o profesoară nouă face magie la cursuri, este dificil să nu compari acest film cu Harry Potter, ceea ce îi reduce primului din originalitate. Deși are o arhitectură germană, școala parcă aduce puțin a Hogwarts (care de altfel este și menționat de Ida atunci când face o glumă), iar modalitatea prin care Benni și Ida află că ei înșiși sunt cei aleși pentru a primi animalele magice mi-a amintit de scrisorile primite de Harry Potter când este anunțat că a fost admis la Școala de Vrăjitorie. Dacă Benni chiar primește o scrisoare magică, Ida este surprinsă să-și vadă propriul chip mișcându-se pe coperțile unor reviste (precum tablourile cu foști profesori și directori atârnate în Hogwarts), iar literele care apar și dispar îi dau vestea cea bună. Privit din acest punct de vedere, Școala animalelor magice pare varianta germană mult mai simplă și neconvingătoare a lui Harry Potter, fiind destinată de asemenea unui public mai tânăr.
Jocul actorilor este specific filmelor pentru copii, iar majoritatea personajelor au gesturi exagerate pentru efect comic, în special directorul școlii. Dintre toți actorii, Emilia Maier în rolul Idei și Leonard Conrads drept Benni sunt cei mai autentici și lipsiți de un comportament stilizat. Maier, în mod special, este carismatică și o interpretează credibil pe Ida, reușind să transmită o gamă largă de emoții.
Dacă doriți să vă duceți copiii la un film de aventură cu întâmplări fantastice, ce pune accent pe prietenie, Școala animalelor magice poate fi titlul potrivit.
Dublat în română, Școala animalelor magice este un film pentru copii ce prezintă povestea unui grup de elevi, care este ales de noua lor profesoară excentrică Cornfield să alcătuiască o Comunitate Magică. Astfel, ei sunt singurii care pot vedea și auzi animalele vorbitoare aduse de fratele profesoarei, iar doi dintre copii primesc animale magice pentru a-i ajuta să-și rezolve problemele și să învețe valoarea prieteniei.
O adaptare a unei serii celebre de cărți pentru copii scrisă de Margit Auer, Școala animalelor magice este o peliculă de aventură pentru întreaga familie, cu momente de musical. Mai mult, este un film live-action, în care animalele vorbitoare sunt animate cu măiestrie, astfel încât să pară că fac parte din realitatea copiilor.
Narațiunea se axează pe Ida (Emilia Maier), o fetiță proaspăt mutată într-un orășel german, care începe să studieze la Școala Winterstein, acolo unde elevii sunt destul de răutăcioși între ei. După ce niște fete blonde o batjocoresc pe Ida, iar aceasta îl cunoaște pe neîndemânaticul Benni (Leonard Conrads), copiii află de la noua lor profesoară Cornfield (Nadja Uhl) că în noul an școlar vor învăța să prețuiască magia și prietenia. Nu trece mult până când fratele profesoarei, Mortimer Morrison (Milan Peschel), care călătorește prin lume pentru a găsi animale magice, apare la cursuri și creează un portal prin haina lui magică. Prin acesta, apar în clasă vulpea șireată Rabbat și înțeleapta broască țestoasă Henrietta. Nou venita Ida îl primește pe Rabbat, iar Benni pe Henrietta. Nu trece mult până când din școală încep să dispară tot felul de lucruri, așa că Ida și noii săi prieteni pornesc într-o investigație pentru a descoperi făptașul.
În general, Școala animalelor magice este un film plăcut, cu lecții pozitive pentru cei mici, precum importanța prieteniei (și a-ți cere scuze atunci când greșești), lucrul în echipă și înfruntarea singurătății. Deși mizele lungmetrajului nu sunt foarte mari, acțiunea devine mai palpitantă când se ajunge la punctul culminant și eroii se află la ananghie, iar finalul reușește să fie emoționant, evidențiind conceptul de "toți pentru unul și unul pentru toți".
Cu toate acestea, Școala animalelor magice are anumite minusuri. În afară de prezența unor clișee precum grupul de fete blonde ce fac bullying fără motiv și directorul școlii care pronunță mereu greșit numele protagonistei, filmul seamănă în anumite momente izbitor de mult cu o altă serie celebră. Având în vedere premisa și faptul că o profesoară nouă face magie la cursuri, este dificil să nu compari acest film cu Harry Potter, ceea ce îi reduce primului din originalitate. Deși are o arhitectură germană, școala parcă aduce puțin a Hogwarts (care de altfel este și menționat de Ida atunci când face o glumă), iar modalitatea prin care Benni și Ida află că ei înșiși sunt cei aleși pentru a primi animalele magice mi-a amintit de scrisorile primite de Harry Potter când este anunțat că a fost admis la Școala de Vrăjitorie. Dacă Benni chiar primește o scrisoare magică, Ida este surprinsă să-și vadă propriul chip mișcându-se pe coperțile unor reviste (precum tablourile cu foști profesori și directori atârnate în Hogwarts), iar literele care apar și dispar îi dau vestea cea bună. Privit din acest punct de vedere, Școala animalelor magice pare varianta germană mult mai simplă și neconvingătoare a lui Harry Potter, fiind destinată de asemenea unui public mai tânăr.
Jocul actorilor este specific filmelor pentru copii, iar majoritatea personajelor au gesturi exagerate pentru efect comic, în special directorul școlii. Dintre toți actorii, Emilia Maier în rolul Idei și Leonard Conrads drept Benni sunt cei mai autentici și lipsiți de un comportament stilizat. Maier, în mod special, este carismatică și o interpretează credibil pe Ida, reușind să transmită o gamă largă de emoții.
Dacă doriți să vă duceți copiii la un film de aventură cu întâmplări fantastice, ce pune accent pe prietenie, Școala animalelor magice poate fi titlul potrivit.
