Elena Racinede — Tița, fata lui Gheorghe Jinga(Ștefan Mihăilescu-Brăila),"debutanta Elena Racinede — o Otilie călinesciană strămutată la Brăila"(Cinema nr. 3, martie 1974)...nu stim nimic despre ea...
cezarika21
pe 23 Septembrie 2018 12:13
Criticii literari care au citit „Îngerul a strigat” (1968) al lui Fănuș Neagu au spus că romanul poate fi citit alternativ din mai multe perspective: ca o relatare a unui destin tragic, dar și ca o descriere carnavalescă a vieții omului. Tragic sau pitoresc, după caz. Regizorul Radu Gabrea a ales să prezinte o versiune proprie, diferită pe alocuri de textul romanului, insistând pe ideea că viața omului este determinată de o succesiune de alegeri care stau toate sub semnul fatidic al destinului. Personajele filmului se hrănesc cu iluzii, visând fie îmbogățirea, fie un trai mai bun, fie dragostea, neînțelegându-și menirea și fiind constrânse astfel să eșueze.
În centrul acțiunii (întinsă pe parcursul a 14 ani) se află povestea tragică a hoinarului orfan Ion Mohreanu (Dan Nuțu), care rătăcește prin lume umblând după năluci și nu reușește astfel să-și înțeleagă rostul în viață. Dus în ispită de Nae Caramet (George Constantin), i se induce în minte în mod parșiv ideea răzbunării și este împins indirect către moarte. Povestea vendetei lui Mohreanu se împletește cu alte himere la fel de absurde: visul unei vieți mai bune și mai drepte al strămutaților, visul de îmbogățire al lui Nae Caramet etc.
Radu Gabrea reușește să redea în film o parte din întâmplările fabuloase prezentate de Fănuș Neagu în cartea sa, amestecând tragismul condiției umane cu pitorescul vieții rurale dunărene din perioada interbelică. Există aici multe secvențe memorabile precum scoaterea crucii din Dunăre de sărbătoarea Bobotezei, jaful cu nuanțe burlești din castelul prinților Ipsilanti sau secvența finală de un absurd copleșitor. Amestecul de tragic și grotesc al filmului, ales mai mult dintr-un scop didacticist, exclude însă o mare parte din lirismul și umorul prozei originare și conturează o imagine sumbră a vieții.
cosmin742000
pe 14 Decembrie 2012 01:59
Un film in care meritul principal il detine Fanus Neagu.....
pe 06 Mai 2007 21:55
Este un film deosebit de curajos avand in vedere perioada in care a fost realizat !
Cu o distributie bine alacatuita si scenariul asigurat de Fanus Neagu, filmul i-si atinge pe deplin scopul - de a pune intrebari nu si raspunsuri !
Remarcabil si tanarul actor din rolul principal !
În centrul acțiunii (întinsă pe parcursul a 14 ani) se află povestea tragică a hoinarului orfan Ion Mohreanu (Dan Nuțu), care rătăcește prin lume umblând după năluci și nu reușește astfel să-și înțeleagă rostul în viață. Dus în ispită de Nae Caramet (George Constantin), i se induce în minte în mod parșiv ideea răzbunării și este împins indirect către moarte. Povestea vendetei lui Mohreanu se împletește cu alte himere la fel de absurde: visul unei vieți mai bune și mai drepte al strămutaților, visul de îmbogățire al lui Nae Caramet etc.
Radu Gabrea reușește să redea în film o parte din întâmplările fabuloase prezentate de Fănuș Neagu în cartea sa, amestecând tragismul condiției umane cu pitorescul vieții rurale dunărene din perioada interbelică. Există aici multe secvențe memorabile precum scoaterea crucii din Dunăre de sărbătoarea Bobotezei, jaful cu nuanțe burlești din castelul prinților Ipsilanti sau secvența finală de un absurd copleșitor. Amestecul de tragic și grotesc al filmului, ales mai mult dintr-un scop didacticist, exclude însă o mare parte din lirismul și umorul prozei originare și conturează o imagine sumbră a vieții.
Cu o distributie bine alacatuita si scenariul asigurat de Fanus Neagu, filmul i-si atinge pe deplin scopul - de a pune intrebari nu si raspunsuri !
Remarcabil si tanarul actor din rolul principal !
felicit dupa 35 de ani pe regizorul Radu Gabrea !
Un cinefil inginer