Dinți de lapte (2025)

Am avut asteptari mari. Indreptatite, mai ales avand in vedere acel splendid ,,Spre Nord,, cu tot cu prestatia exceptionala a surprinzatorului actor filipinez Soliman Cruz. Numai ca, cateodata, ,,la pomul laudat sa nu te duci cu sacul,,. Citisem ca nu-i la nivelul debutului fulminant insa ma asteptam la un nou film valoros, criticii il laudasera, prezenta la festivalul de la Venezia iii conferea un certificat de calitate. Suntem catre finalul Iepocii de Aur, copii care se joaca in spatele blocului, o fetita trece cu galeata de gunoi. Fetita nu se mai intoarce. Si ? Si apoi urmeaza o istorie alambicata, ritmul e chinuitor, astepti totusi ca povestea sa decoleze insa nu se mai intampla. M-a luat si somnul vreo cateva minute, era ce-i drept si oarecare oboseala, m-am trezit insa la timp pentru scenele de final care n-au lamurit mai nimic din nimicul pe care il vizionasem pana atunci. Arta pentru arta, arta de dragul artei dar, vorba lui Mimi Branescu, hai totusi sa mai inteleaga si spectatorul ce doreste sa afirme poetul. Nu l-am recunoscut pe Istvan Teglas, si el e voit tern conformandu-se indicatiilor regizorale. Si mi-am adus aminte de ,,Metabolism,, al lui Porumboiu, parca acela era un pic mai prietenos cu publicul. Eu inteleg ca daca vrei sa faci arta nu trebuie sa faci concesii publicului dar nici asa, parca e prea mult. Mai bine nu.

O alta mizerie românească, efectiv iti e greata sa privesti asa ceva, atat de banal si mediocru. Nimic inteligent, nimic inedit. Cadre care tin 20 secunde ca sa le iasa timpul total. Buget 4000 lei. Zero capacitate sa produca si romanii ceva memorabil!!!!

Un film cu tenta de policier. Dun pacate scenele lungite fara rost il fac greu digerabil. Ca si plus am remarcat incercarea de redare a epocii comuniste prin plasarea in decorul apartamentelor vechi a unor obiecte din acea perioada cum ar fi rechizite chinezesti, jucarii Aradeanca, bibelouri specifice epocii.