altă prostie de film lungită 2 ore care se vrea intelectuală.
sabinalin
pe 13 Iulie 2023 22:42
Ar fi putut iesi un film foarte bun. Ideea e una interesanta: o casa somptuoasa care traverseaza un secol dn istoria zbuciumata a Romaniei, o casa care devine personaj principal si in jurul careia se invarte totul. Cu atat mai interesant faptul ca scenariul e bazat pe fapte reale. Plus o distributie ofertanta, cu actori si actrite din generatii diferite: Vlad Zamfirescu, Adrian Titieni, Cristina Deleanu, Andrei Aradits si, cu voia dumneavoastra ultima pe lista ( are si cea mai scurta aparitie) Maia Morgenstern.
Din pacate n-a iesit decata sa si-asa. Se spune ca, atunci cand un spectacol de teatru sau un film iese bine, meritul e in primul rand al actorilor. Daca nu iese cum trebuie vina e a regizorului. In cazul de fata se verifica din plin. Scenaristul si regizorul Ovidiu Georgescu nu reuseste sa creeze conflict, nu reuseste sa creeze emotie, personajele nu sunt atasante iar limbajul metaforic e folosit de cele mai multe ori fara finalitate. Din distributie cel mai bine iese Vlad care face vizibile eforturi sa isi umanizeze, sa-si faca personajul cat mai firesc, cat mai putin artificial. Roluri prea putin reusite pentru Adrian Titieni si Cristina Deleanu care se ratacesc undeva la limita dintre comic si dramatic nereusind sa gaseasca tonul potrivit.
ancota
pe 08 Septembrie 2022 22:13
Un film înțesat de clișee. Nu cred că a scăpat vreun clișeu care a circulat în ultimii ani să nu apară în acest film. Vă dau un singur exemplu. Fiica bătrânilor e plecată în Australia. Vorbește la telefon cu părinții. Deși se află acasă, pe canapea, e îmbrăcată într-o uniformă de îngrijitoare de spital. Mai mult decât atât: soțul care se află lângă ea este, deasemenea îmbrăcat în salopete de lucru. Acasă. Pe canapea. Pe bune? Mai vreți și alte exemple? Mergeți și vedeți filmul! Dar nu vă așteptați să se întâmple mare lucru. Pentru că practic nu se întâmplă nimic. Simulacrul de conflict care mai apare pe ici, pe colo e creeat exclusiv în mod artificial și fără vreo legătură cu tema filmului. De exemplu scena în care cei doi tineri se ceartă. Deși destul de bine realizată, nu are nicio legătură cu restul filmului și dacă lipsea nu afecta povestea cu nimic. Acelaș lucru și cu scena violului de la piscină ce rămâne fără niciun efect în economia filmului. În fine, sunt multe de spus. Ce vreau să subliniez, însă, e faptul că dialogurile sunt groaznice. Complet false și pline de clișee, așa cum spuneam. Chiar și actorii par stânjeniți de prostiile pe care sunt nevoiți să le spună. De ex. dialogul dintre dl. Marinescu (Vlad Zamfirescu) și dl. Lazaride (parcă așa-l cheamă) (Ovidiu Ghiniță) este scris atât de formal încât pare o dare de seamă de pe vremuri. Adică se vorbește atât de explicit ca nu cumva să rămână vreun prost de spectator care să nu înțeleagă despre ce e vorba în filmul ăsta. Se pproduce, astfel, un fenomen pe care l-am mai întâlnit în filmele românești: actori, de altfel foarte buni, reușesc să joace prost. E o contraperformanță notabilă. În cazul lui Vlad Zamfirescu, pe care l-am mai văzut și e un actor chiar foarte bun (vezi Secretul fericirii, regia: Vlad Zamfirescu) lucrurile se mai echilibrează pe parcurs și asta numai datorită eforturilor acestuia de a ține garda sus și în ciuda vorbelor scrise de alții și scrise prost, pe care pare obligat să le rostească, reușește să facă un rol bun. Din păcate nu acelaș lucru reușesc ceilalți protagoniști. Majoritatea sunt atât de departe de vorbele pe care le rostesc încât te întrebi ce se întâmplă de fapt. Oare înțeleg ce e cu ei în filmul ăsta sau ce? Cine știe?
Despre elementele de realism magic: subțirele. Adică fără un impact major și mai ales fără nicio finalitate. Nu se supăra nimeni dacă lipseau pt că practic nu spun nimic. Mi-am amintit, cu această ocazie, de cele din Lumea e a mea (tot film românesc, 2015, regia: Nicolae Constantin Tănase), însă acolo chiar arată bine și sunt realizate și inserate cu talent.
Despre montaj: cam varză. Cel puțin scena coborârii din balon arată ca montată de amatori.
Despre imagine: știu că e greu, dar nu imposibil dacă înțelegi principiile și mai ales lumina. Pentru că lumina crează atmosfera și dacă în film nu ajuți narațiunea cu atmosferă nu poți crea tensiune și atunci totul devine plictisitor. Deși nu lipsesc mișcările de aparat și am observat că s-au evitat pe cât s-a putut cadrele fixe, asta nu e suficient. Baia de lumină nu crează dramatism oricât ai încerca și oricât s-ar strădui actorii.
Per total un film plictisitor, cu un scenariu slab și neconvingător, fără o poveste legată ci mai degrabă un simulacru de poveste, cu ceva tensiune, dar foarte puțină, pe ici pe colo, muuulte clișee (cum am mai spus), multă vrăjeală gen ce răi sunt oamenii mari și cum ne luptăn noi tinerii să schimbăm lumea asta rea.
Totuși nu trebuie să mă credeți pe cuvânt. Mergeți și vedeți filmul. N-oi rămâne eu singurul fraier care a plătit banii pe bilet.
user-63165be0527f9
pe 05 Septembrie 2022 23:28
Un film EXTRAORDINAR, recomand TUTUROR!!!!!!!!!!!!!!!!!
Din pacate n-a iesit decata sa si-asa. Se spune ca, atunci cand un spectacol de teatru sau un film iese bine, meritul e in primul rand al actorilor. Daca nu iese cum trebuie vina e a regizorului. In cazul de fata se verifica din plin. Scenaristul si regizorul Ovidiu Georgescu nu reuseste sa creeze conflict, nu reuseste sa creeze emotie, personajele nu sunt atasante iar limbajul metaforic e folosit de cele mai multe ori fara finalitate. Din distributie cel mai bine iese Vlad care face vizibile eforturi sa isi umanizeze, sa-si faca personajul cat mai firesc, cat mai putin artificial. Roluri prea putin reusite pentru Adrian Titieni si Cristina Deleanu care se ratacesc undeva la limita dintre comic si dramatic nereusind sa gaseasca tonul potrivit.
Despre elementele de realism magic: subțirele. Adică fără un impact major și mai ales fără nicio finalitate. Nu se supăra nimeni dacă lipseau pt că practic nu spun nimic. Mi-am amintit, cu această ocazie, de cele din Lumea e a mea (tot film românesc, 2015, regia: Nicolae Constantin Tănase), însă acolo chiar arată bine și sunt realizate și inserate cu talent.
Despre montaj: cam varză. Cel puțin scena coborârii din balon arată ca montată de amatori.
Despre imagine: știu că e greu, dar nu imposibil dacă înțelegi principiile și mai ales lumina. Pentru că lumina crează atmosfera și dacă în film nu ajuți narațiunea cu atmosferă nu poți crea tensiune și atunci totul devine plictisitor. Deși nu lipsesc mișcările de aparat și am observat că s-au evitat pe cât s-a putut cadrele fixe, asta nu e suficient. Baia de lumină nu crează dramatism oricât ai încerca și oricât s-ar strădui actorii.
Per total un film plictisitor, cu un scenariu slab și neconvingător, fără o poveste legată ci mai degrabă un simulacru de poveste, cu ceva tensiune, dar foarte puțină, pe ici pe colo, muuulte clișee (cum am mai spus), multă vrăjeală gen ce răi sunt oamenii mari și cum ne luptăn noi tinerii să schimbăm lumea asta rea.
Totuși nu trebuie să mă credeți pe cuvânt. Mergeți și vedeți filmul. N-oi rămâne eu singurul fraier care a plătit banii pe bilet.