Un subiect de-a dreptul revoltator si transpus intr-o maniera destul de dura, totodata una dintre cele mai intense experiente cinefile pe care le-am avut in ultima vreme, un film care ar merita sa fie mult mai cunoscut.
O drama sud-coreeana tulburatoare bazata pe fapte reale petrecute in 2005 la o scoala pentru elevi hipoacuzici, acolo unde o parte dintre elevi sunt abuzati sexual si batuti cu bestialitate de catre cadrele didactice. Un profesor nou venit descopera atrocitatile care se petrec in scoala si face tot posibilul sa faca dreptate si sa-i pedepseasca pe cei vinovati, doar ca lucrurile nu sunt atat de simple precum ar fi fost intr-o societate normala...
carmen_angelus_romila
pe 01 August 2019 14:40
Un film foarte bun, dar cutremurator..., o realitate crunta..., pe care cu greu ti-o poti imagina existand, intr-o comunitate de "oameni" normali si in contextul zilelor noastre...!
lili22
pe 29 Martie 2018 22:28
Un film foarte trist si care te baga in depresie , mai ales ca nu e fictiune.Nu stiu cat la suta este adevar, dar stiu de la un blogger ca viata copiilor in Coreea de Sud este lipsita de afectiune, in cazul cand ajung in asemenea institutii.
irisairina
pe 19 Decembrie 2015 03:12
Este unul dintre cele mai triste filme vizionate vreodata. Faptul ca este inspirat din viata reala, iti da o senzatie de neliniste si nesiguranta. Intamplarea recenta, a faptelor, te face sa te gandesti la ideea ca inca traim intr-o lume cu o mentalitate primordiala, inapoiata, corupta fara pic de compasiune si clementa. In deznodamant observ neputinta oamenilor de rand in fata unui sistem bolnav dupa putere, bani si dependent de sex, ajungand la concluzia ca oricat te sacrifici, pt dreptate, tot nu este indeajuns.
Excelenta, treaba facuta de actori si regizori. Nota 10.
wildinthecountry
pe 01 Decembrie 2013 10:35
Un film f bun inspirat dupa un caz real,de un dramatism apasator..
Filmul este foarte educativ, reprezentand o adevarata lectie de viata si mi-a adus aminte vizionandu-l de un film vazut a long time ago pe nume Sleepers(1996).
Pelicula are 2 parti distincte:in prima parte introductiva ne obisnuim cu personajele si asistam la ororile ce au loc la Scoala coreeana de copii cu dizabilitati (abuzuri sexuale, batai,corectii corporale etc ) iar in a doua parte se trece la actiunea propriu-zisa a filmului si are loc in sala de judecata.
Este dureros sa asisti la anumite secvente in film,stiind ca au fost inspirate de un caz real si ca aceste lucruri monstruoase li se pot intampla unor copii nevinovati,ca pot exista asemenea monstri cu chip de om in profesori,oameni influenti, procurori care pot musamaliza totul si scapa basma curata cand dovezile sunt reale si incontestabile.
Felicitari regizorului si intregii echipe de copii care au jucat fabulos si natural,nimic parand fortat sau exagerat in intepretari.
I-as fi dat filmului nota mai mare daca nu vedeam in aceeasi zi Submarino...
cezarika21
pe 29 Octombrie 2013 12:01
Acest film descrie nişte evenimente inspirate din fapte reale: judecarea unor cadre didactice pentru molestarea unor copii de la o şcoală pentru elevi hipoacuzici şi condamnarea lor la pedepse indulgente. Mult mai grav decât comportamentul animalic şi antisocial al unor simpli indivizi mi se pare a fi însă nepăsarea societăţii în ansamblul ei faţă de cele întâmplate. Primăria, şcoala, poliţia şi chiar biserica refuză să se implice, la fel cum o fac şi majoritatea simplilor cetăţeni nepăsători că nu au avut ei de suferit.
Indivizii vinovaţi nu au niciun fel de remuşcări, iar justiţia îi lasă liberi pe străzi, neluând nici măcar măsura de izolare a lor pentru a nu putea face rău propriilor semeni. Acele persoane sunt în mod cert oameni bolnavi care trebuie ajutaţi de instituţii adecvate, dar în niciun caz lăsaţi de izbelişte pe străzi. Clemenţa societăţii depăşeşte limitele acceptabilului, iar tolerarea unor astfel de fapte sociale va duce în mod cert la perpetuarea lor. Societatea nu a înţeles nimic din acele fapte şi nu a luat măsuri pentru ca astfel de fapte să nu se mai petreacă. Sau, mai plastic, majoritatea oamenilor par să se dovedească orbi, surzi şi muţi faţă de suferinţa altor semeni.
bitter_moon
pe 15 Octombrie 2013 09:46
Omul este cel mai complex animal al planetei, între el şi restul creaturilor existând o prăpastie adâncă, de netrecut, creată de nişte trăsături ale acestuia, unice şi inegalabile.
Una dintre ele este sadismul, rafinamentul cu care îşi exercită cruzimea asupra semenilor săi.
Apogeul acestui act este atins când perversitatea individului afectează grav integritatea fizică şi psihică a copiilor cu dizabilităţi, ce ar trebui de fapt sa beneficieze de protecţia socială pe care le-o oferă sistemul.
Dar ce ne facem când bestia este ascunsă în pielea directorului instituţiei în care sunt încadraţi copiii, în ochii comunităţii acesta trecând drept vechi enoriaş al bisericii, un bun creştin şi un om cu reputaţia nepătată ?
Ne prefacem ca totul este în regulă, că nu s-a întâmplat nimic, sau cel mult dăm vina pe o slabiciune de moment şi ne folosim de hachiţele legii pentru a-l scoate basma curată pe torţionar.
Iar victimele trebuie să se consoleze spunându-şi că nu trebuie să schimbe lumea, ci să nu îi permită acesteia să le schimbe pe ele...
Menţionez că filmul este făcut după fapte reale, petrecute în 2005 în Coreea de Sud.
denissemeda
pe 24 Iulie 2013 08:21
un film extraordinar! Un film care nu-ti da voie sa ai replica, doar sa il vizionezi si sa reflectezi! Il recomand cu nota 10 pentru actori, regizor!
marcela.c
pe 20 Iulie 2013 00:35
Un film cutremurator!!!!!!!! Dupa cum spun deja de un an de zile, coreenii fac filme senzationale. Cel mai trist la acest film e inevitabila realitate cu care se confrunta copiii in orfelinate si scolile speciale. Filmul merita si trebuie vazut pentru a incerca sa schimbam un pic din mentaliatea bolnava a intregului sistem birocratic.
Butterflies
pe 18 Iulie 2013 23:45
un film "jos palaria"! un film care te lasa fara rasuflare,care transmite multe emotii si te lasa cu mii de dubii si intrebari. filmul a fost bazat pe un incident din viața reală, mediatizat de mass-media din Corea de Sud în anul 2005, viata unor copii hipoacuzici pe bancile scolii unde ajung sa aibe parte de multe atrocitati din partea personalului angajat care trebuiau sa le asigure portectie si o educatie buna.
O drama sud-coreeana tulburatoare bazata pe fapte reale petrecute in 2005 la o scoala pentru elevi hipoacuzici, acolo unde o parte dintre elevi sunt abuzati sexual si batuti cu bestialitate de catre cadrele didactice. Un profesor nou venit descopera atrocitatile care se petrec in scoala si face tot posibilul sa faca dreptate si sa-i pedepseasca pe cei vinovati, doar ca lucrurile nu sunt atat de simple precum ar fi fost intr-o societate normala...
Excelenta, treaba facuta de actori si regizori. Nota 10.
Filmul este foarte educativ, reprezentand o adevarata lectie de viata si mi-a adus aminte vizionandu-l de un film vazut a long time ago pe nume Sleepers(1996).
Pelicula are 2 parti distincte:in prima parte introductiva ne obisnuim cu personajele si asistam la ororile ce au loc la Scoala coreeana de copii cu dizabilitati (abuzuri sexuale, batai,corectii corporale etc ) iar in a doua parte se trece la actiunea propriu-zisa a filmului si are loc in sala de judecata.
Este dureros sa asisti la anumite secvente in film,stiind ca au fost inspirate de un caz real si ca aceste lucruri monstruoase li se pot intampla unor copii nevinovati,ca pot exista asemenea monstri cu chip de om in profesori,oameni influenti, procurori care pot musamaliza totul si scapa basma curata cand dovezile sunt reale si incontestabile.
Felicitari regizorului si intregii echipe de copii care au jucat fabulos si natural,nimic parand fortat sau exagerat in intepretari.
I-as fi dat filmului nota mai mare daca nu vedeam in aceeasi zi Submarino...
Indivizii vinovaţi nu au niciun fel de remuşcări, iar justiţia îi lasă liberi pe străzi, neluând nici măcar măsura de izolare a lor pentru a nu putea face rău propriilor semeni. Acele persoane sunt în mod cert oameni bolnavi care trebuie ajutaţi de instituţii adecvate, dar în niciun caz lăsaţi de izbelişte pe străzi. Clemenţa societăţii depăşeşte limitele acceptabilului, iar tolerarea unor astfel de fapte sociale va duce în mod cert la perpetuarea lor. Societatea nu a înţeles nimic din acele fapte şi nu a luat măsuri pentru ca astfel de fapte să nu se mai petreacă. Sau, mai plastic, majoritatea oamenilor par să se dovedească orbi, surzi şi muţi faţă de suferinţa altor semeni.
Una dintre ele este sadismul, rafinamentul cu care îşi exercită cruzimea asupra semenilor săi.
Apogeul acestui act este atins când perversitatea individului afectează grav integritatea fizică şi psihică a copiilor cu dizabilităţi, ce ar trebui de fapt sa beneficieze de protecţia socială pe care le-o oferă sistemul.
Dar ce ne facem când bestia este ascunsă în pielea directorului instituţiei în care sunt încadraţi copiii, în ochii comunităţii acesta trecând drept vechi enoriaş al bisericii, un bun creştin şi un om cu reputaţia nepătată ?
Ne prefacem ca totul este în regulă, că nu s-a întâmplat nimic, sau cel mult dăm vina pe o slabiciune de moment şi ne folosim de hachiţele legii pentru a-l scoate basma curată pe torţionar.
Iar victimele trebuie să se consoleze spunându-şi că nu trebuie să schimbe lumea, ci să nu îi permită acesteia să le schimbe pe ele...
Menţionez că filmul este făcut după fapte reale, petrecute în 2005 în Coreea de Sud.