„Trebuie să fie tare simplu să fugi cu camera aia de filmat după oameni, fie că vor, fie că nu!”, spune Inta, o femeie hotărâtă de vârstă mijlocie, care pare să se bucure de viața ei solitară la marginea unei mlaștini; asta până ce respectiva viață cotidiană îi este întreruptă de un regizor de film documentar. Pe parcursul unui an, documentaristul o urmărește consecvent pe femeia retrasă și taciturnă, care nu se sfiește să-l blesteme ori de câte ori se trezește în vecinătatea camerei de filmat. „Ești regizor de film și te lași înjurat și umilit de o babă. Ce fel de profesie poate face pe un om să ajungă în halul ăsta?”. Documentată în detaliu, relația tumultoasă a celor doi, marcată de umor și, alternativ, de revărsări bruște de mînie sau afecțiune, oferă o bază substanțială pentru a reflecta asupra deontologiei profesionale și a responsabilității documentaristului pentru personajele sale. De fapt, ce înseamnă să fii un bun subiect/personaj de documentar? Cum se negociază pe teren drepturile persoanelor aflate de cele două părți ale camerei? În final: cât de aproape e „prea aproape” și cine manipulează pe cine în contextul de față?
Urmăreşte-ne pe:
Termeni şi condiţii |
Contact |
Politica de confidentialitate |
A.N.P.C |
