Dolce far niente (1998)

Umor, spirit, literatură... și un bărbat ridicol care nu-i altul decât Stendhal în devenire. În drumul sau spre Neapole, Marie-Henri Beyle, viitorul Stendhal (îmbrăcat în roșu), se îndrăgostește de o misterioasă companioană (înveșmântată în negru). Referirile la operele scriitorului vor fi prezente pe toată durata filmului sub forma epopeei naționaliste, a discursurilor filosofice, dialogului sclipitor și a scenelor romantice. Cum drumurile sunt nesigure din cauza atacurilor briganzilor, Beyle poposește la Terracina, în casa contelui Nencini, vărul prin alianță al frumoasei călătoare. Aici, stângaciul nostru personaj îl întâlnește pe maestrul Rossini, sclipitor, faimos și cu mare succes la femei. Cei doi se împrietenesc repede și intră în păienjenișul intrigilor amoroase (oricând posibile) și celor istorice (mai puțin posibile), spre deliciul spectatorilor, viitori cititori ai operelor maestrului în dramatizarea sentimentelor.

Filmul e inspirat de romanul lui Frederic Vitoux, Un voyage a Terracina, premiat în 1994 de Academia franceză.