Părerea criticului
Dom Hemingway, cu Jude Law, Demian Bichir şi fotomodelul Mădălina Ghenea în rol de româncă, dar cu numele Paolina, intră în cinematografele noastre din 29 noiembrie. Este o comedie britanică cu şi despre hoţi în stilul filmelor lui Guy Ritchie: cu umor sec, violenţă, un protagonist carismatic şi un limbaj colorat (plus celebrul accent britanic). Fără să respecte regulile dramaturgiei de film, Dom Hemingway e în primul rând un film despre mântuire, presărat cu situaţii absurde, gaguri cât cuprinde, discursuri deocheate şi protagonişti săriţi de pe fix.
Ceva mai dramatic şi mai moralizator decât seria Lock, Stock and Two Smoking Barrels, Dom Hemingway, al regizorului Richard Shepherd, are ca protagonist un fost gangster (actual fost puşcăriaş), cu un temperament instabil şi cu discursuri teatrale, trecut de prima tinereţe: Jude Law, aproape de nerecunoscut (mai gras, cu chelie). În fruntea unui clasament al descrierilor organului bărbătesc, s-ar situa personajul lui Jude Law, care vorbeşte minute bune despre „armele” din „dotare”. Dar astea sunt doar elementele de atmosferă ale unei poveşti, cum spuneam mai sus, despre mântuire.
Odată ieşit din închisoare, Dom descoperă o lume schimbată: nimic din ceea ce numea odată familie nu mai e la fel, chiar şi lumea hoţilor pare să se fi schimbat. În cele din urmă, gangsterul pitoresc pare să descopere ce înseamnă viaţa de familie şi cum e să fii bunic. O serie de evenimente tangenţiale se calează pe firul vieţii lui Dom, pentru a crea situaţiile de umor sau/şi absurde.
În rolul iubitei şefului mafiot (jucat de actorul mexican Demian Bichir) apare actriţa de origine română Mădălina Ghenea. Dom pune ochii imediat pe personajul ei - după cum o va face tot publicul, actriţa aducând un aer senzual-mediteranean în filmul plasat, de altfel, sub cerul londonez cenuşiu. Secvenţele cu Paolina sunt altfel luminate. Românca nu are foarte multe replici în film, dar de ea se leagă evoluţia protagonistului.
Demian Bichir (pe care l-am văzut în Savages/Brutele şi A Better Life), în rolul unui asasin plătit şi lider mafiot, e gata să îl recompenseze pe Dom Hemingway pentru că a făcut închisoare în loc să îl denunţe; bineînţeles, nimic nu iese conform planului... Bichir apare destul de scurt, iar accentul lui rusesc e cam neconvingător, altfel este destul de impunător în rol.
Ceva mai dramatic şi mai moralizator decât seria Lock, Stock and Two Smoking Barrels, Dom Hemingway, al regizorului Richard Shepherd, are ca protagonist un fost gangster (actual fost puşcăriaş), cu un temperament instabil şi cu discursuri teatrale, trecut de prima tinereţe: Jude Law, aproape de nerecunoscut (mai gras, cu chelie). În fruntea unui clasament al descrierilor organului bărbătesc, s-ar situa personajul lui Jude Law, care vorbeşte minute bune despre „armele” din „dotare”. Dar astea sunt doar elementele de atmosferă ale unei poveşti, cum spuneam mai sus, despre mântuire.
Odată ieşit din închisoare, Dom descoperă o lume schimbată: nimic din ceea ce numea odată familie nu mai e la fel, chiar şi lumea hoţilor pare să se fi schimbat. În cele din urmă, gangsterul pitoresc pare să descopere ce înseamnă viaţa de familie şi cum e să fii bunic. O serie de evenimente tangenţiale se calează pe firul vieţii lui Dom, pentru a crea situaţiile de umor sau/şi absurde.
În rolul iubitei şefului mafiot (jucat de actorul mexican Demian Bichir) apare actriţa de origine română Mădălina Ghenea. Dom pune ochii imediat pe personajul ei - după cum o va face tot publicul, actriţa aducând un aer senzual-mediteranean în filmul plasat, de altfel, sub cerul londonez cenuşiu. Secvenţele cu Paolina sunt altfel luminate. Românca nu are foarte multe replici în film, dar de ea se leagă evoluţia protagonistului.
Demian Bichir (pe care l-am văzut în Savages/Brutele şi A Better Life), în rolul unui asasin plătit şi lider mafiot, e gata să îl recompenseze pe Dom Hemingway pentru că a făcut închisoare în loc să îl denunţe; bineînţeles, nimic nu iese conform planului... Bichir apare destul de scurt, iar accentul lui rusesc e cam neconvingător, altfel este destul de impunător în rol.
