Părerea criticului
Ţară în care plagiatorii şi primarii condamnaţi la închisoare sunt aleşi şi realeşi cu entuziasm, România habar nu are ce înseamnă să "cancelezi" pe cineva. În acelaşi timp, în SUA poţi fi cancelat din cauza unor acuzaţii neverificate sau a unor mesaje interpretate prea literal, cu consecinţe dezastruoase asupra vieţii, situaţiei financiare şi a carierei cuiva. În acest context, miniseria britanică Douglas Is Cancelled aruncă lumină asupra diferitelor resorturi din spatele unei astfel de situaţii, arătând încă o dată cât de fragilă poate fi reputaţia cuiva.
Povestea îl are în centrul atenţiei pe Douglas Bellowes (Hugh Bonneville, actor a cărui carieră încă este dominată de franciza Downton Abbey), prezentatorul unei populare emisiuni TV. Viaţa lui se dă peste cap când o postare pe X/Twitter îl acuză că ar fi spus o glumă sexistă la o nuntă. Postarea nu menţionează gluma, iar Douglas se jură că nu şi-o aminteşte, dar în jurul ei spiritele încep să se agite. Totul sare în aer când Madeline (Karen Gillen), colega de la pupitrul TV a lui Douglas, redistribuie postarea adăugând un mesaj ambiguu şi catapultând-o în atenţia celor două milioane de urmăritori ai ei.
Unul dintre cei mai celebri creatori de televiziune ai Angliei, Steven Moffat (Sherlock, Doctor Who, The Time Traveler's Wife) creează condiţii de laborator care îşi justifică artificialul prin analizarea interesantelor forţe puse în mişcare atunci când reputaţia cuiva este pusă în faţa celui mai capricios şi iresponsabil tribunal posibil, opinia publică. Moffat foloseşte şi un alt resort pentru a pune lucrurile în perspectivă, invitând-o în cadru pe Sheila (Alex Kingston), soţia lui Douglas şi editoarea unui tabloid celebru pentru modul cum prezintă zvonuri drept adevăruri incontestabile.
Desigur, totul în această miniserie este "pus cu mâna" pentru ca povestea să meargă mai departe şi pentru ca un mesaj plin de tâlc să fie livrat eficient spectatorilor. Totuşi, compensează categoric modul cum lupta dintre multiplele perspective se actualizează episod după episod, arătând că lucrurile sunt încă şi mai complicate decât par la prima vedere.
Cunoscută mai ales datorită interpretării - din spatele unui machiaj care o face nerecunoscut - Nebulei, personaj secundar din Universul Cinematografic Marvel şi datorită apariţiilor din cele două filme Jumanji, Karen Gillan creează aici un personaj gata să se reinventeze la orice pas. Şi cine este Madeline? O colegă care îşi exprimă sprijinul pentru Douglas, în timp ce-l sapă pe la spate? Este o sabotoare sau o aliată? Indiferent de răspuns, personajul impresionează cu abilitatea în arta manipulării şi nimeni din jurul ei nu scapă fără să-i fie puse sub semnul întrebării valorile şi adevăratele convingeri, oricare ar fi cele de faţadă.
Chiar dacă este în parte sabotată de un final scos de Moffat aşa cum un prestidigitator ar scoate un iepuraş dintr-o pălărie, miniseria discută convingător despre compromisuri, despre standardele duble şi despre cât de uşor poţi poza într-o persoană nobilă, în timp ce acţiunile tale sunt iremediabil toxice.
Una din marile uimiri de la Hollywood din acest deceniu este soarta lui Armie Hammer, actorul răstignit online după ce au fost făcute publice propuneri şi comentarii bizare adresate unor foste sau posibile partenere sexuale. Nicio acţiune a lui Hammer nu a devenit subiectul unor acţiuni în justiţie şi totuşi actorul şi-a văzut viaţa dată peste cap după ce întregul Hollywood l-a etichetat drept radioactiv şi nefrecventabil.
Povestea îl are în centrul atenţiei pe Douglas Bellowes (Hugh Bonneville, actor a cărui carieră încă este dominată de franciza Downton Abbey), prezentatorul unei populare emisiuni TV. Viaţa lui se dă peste cap când o postare pe X/Twitter îl acuză că ar fi spus o glumă sexistă la o nuntă. Postarea nu menţionează gluma, iar Douglas se jură că nu şi-o aminteşte, dar în jurul ei spiritele încep să se agite. Totul sare în aer când Madeline (Karen Gillen), colega de la pupitrul TV a lui Douglas, redistribuie postarea adăugând un mesaj ambiguu şi catapultând-o în atenţia celor două milioane de urmăritori ai ei.
Unul dintre cei mai celebri creatori de televiziune ai Angliei, Steven Moffat (Sherlock, Doctor Who, The Time Traveler's Wife) creează condiţii de laborator care îşi justifică artificialul prin analizarea interesantelor forţe puse în mişcare atunci când reputaţia cuiva este pusă în faţa celui mai capricios şi iresponsabil tribunal posibil, opinia publică. Moffat foloseşte şi un alt resort pentru a pune lucrurile în perspectivă, invitând-o în cadru pe Sheila (Alex Kingston), soţia lui Douglas şi editoarea unui tabloid celebru pentru modul cum prezintă zvonuri drept adevăruri incontestabile.
Desigur, totul în această miniserie este "pus cu mâna" pentru ca povestea să meargă mai departe şi pentru ca un mesaj plin de tâlc să fie livrat eficient spectatorilor. Totuşi, compensează categoric modul cum lupta dintre multiplele perspective se actualizează episod după episod, arătând că lucrurile sunt încă şi mai complicate decât par la prima vedere.
Cunoscută mai ales datorită interpretării - din spatele unui machiaj care o face nerecunoscut - Nebulei, personaj secundar din Universul Cinematografic Marvel şi datorită apariţiilor din cele două filme Jumanji, Karen Gillan creează aici un personaj gata să se reinventeze la orice pas. Şi cine este Madeline? O colegă care îşi exprimă sprijinul pentru Douglas, în timp ce-l sapă pe la spate? Este o sabotoare sau o aliată? Indiferent de răspuns, personajul impresionează cu abilitatea în arta manipulării şi nimeni din jurul ei nu scapă fără să-i fie puse sub semnul întrebării valorile şi adevăratele convingeri, oricare ar fi cele de faţadă.
Chiar dacă este în parte sabotată de un final scos de Moffat aşa cum un prestidigitator ar scoate un iepuraş dintr-o pălărie, miniseria discută convingător despre compromisuri, despre standardele duble şi despre cât de uşor poţi poza într-o persoană nobilă, în timp ce acţiunile tale sunt iremediabil toxice.
Una din marile uimiri de la Hollywood din acest deceniu este soarta lui Armie Hammer, actorul răstignit online după ce au fost făcute publice propuneri şi comentarii bizare adresate unor foste sau posibile partenere sexuale. Nicio acţiune a lui Hammer nu a devenit subiectul unor acţiuni în justiţie şi totuşi actorul şi-a văzut viaţa dată peste cap după ce întregul Hollywood l-a etichetat drept radioactiv şi nefrecventabil.
