Un film de festival care pune și probleme generale pornind de la pretexte și elemente locale. Un experiment care, sub paravanul folosirii mijloacelor AI, a ieșit însă cam obscen. Este și un excurs în anumite momente istorice ale României și ale poporului nostru cu un ADN în metamorfoză, căruia geografia și istoria i-au conferit un parcurs sinuos. Mituri, producții literare și personaje excepționale sunt evocate deopotrivă în demersul acestui proiect artistic. Se recurge la tripleta Eminescu/Creangă/Caragiale dar și la autori precum N. Velea, Al. Bilciurescu și G.M. Amza. Sunt evocate și nume precum Zalmoxis/Antonescu/Ceaușescu/Iliescu/Băsescu dar și Marx/Trump/Musk/Putin, într-o succesiune de secvențe și tablouri mergând din timpuri îndepărtate până în prezent, iar în spațiu de la Sighișoara, București și Banatul montan... Autorul filmului probează că are idei, multă cultură și anvergură profesională. Să-l considerăm că trage (de sfori/coadă) un semnal de alarmă pentru un viitor în care creația și chiar viața vor fi un amestec realitate/ficțiune sau o realitate alterată pentru a cărei depanare se vor califica numai ingineri precum cei din Silicon Valley. Altfel, în film apar o multitudine de personaje costumate care trăiesc intens și declamă uneori texte lungi. O agitație ca în „De ce trag clopotele Mitică?” de care mi-au amintit întrebarea: „De ce se trăgea sirena?” și răspunsul: „De coadă/țâțe.” Așa că... veniți și vedeți!
boris.vultur
pe 08 Noiembrie 2025 11:18
Acum Jude m-a dezamăgit. Îi înțeleg intențiile, dar filmul e eclectic, repetitiv, vulgar și grotesc. Lucruri care nu se leagă, haos, colecție de înjurături ad nauseam. Cui îi folosește? (Cui prodest?)
psihologu
pe 26 Octombrie 2025 08:15
Satiră digitală despre mituri, identitate și haosul prezentului
Una dintre premierele care au deschis ediția 2025 a festivalului Les Films de Cannes à Bucarest a fost Dracula, noul film semnat de Radu Jude. Lăsând deoparte orice legătură cu mitul clasic al contelui transilvănean, cineastul propune o satiră meta despre România, cultură și lumea contemporană.
Filmul urmărește povestea unui regizor care vrea să realizeze un film despre Dracula, dar, lipsit de inspirație, apelează la un program de inteligență artificială numit Dr. AI JUDEX 0.0. De aici se declanșează o succesiune de secvențe delirante, între imaginație umană și algoritm digital, construind un colaj vizual și conceptual despre cum miturile devin produse de consum.
Estetic, Dracula oscilează între teatral și digital, între realism brutal și parodie absurdă. Este un film-eseu despre capitalism, ipocrizie socială, pierderea autenticității și felul în care arta se transformă într-o marfă pentru festivaluri.
Prin folosirea inteligenței artificiale ca simbol al prezentului, Jude explorează ideea unei lumi care reproduce emoția, dar nu o mai trăiește.
Rezultatul e un experiment radical, fascinant și exasperant deopotrivă – un film care va împărți publicul între cei care îi vor admira curajul și cei care îi vor reproșa incoerența.
Dracula nu e un film despre vampiri, ci despre setea de sens într-o lume saturată de imagini.
Una dintre premierele care au deschis ediția 2025 a festivalului Les Films de Cannes à Bucarest a fost Dracula, noul film semnat de Radu Jude. Lăsând deoparte orice legătură cu mitul clasic al contelui transilvănean, cineastul propune o satiră meta despre România, cultură și lumea contemporană.
Filmul urmărește povestea unui regizor care vrea să realizeze un film despre Dracula, dar, lipsit de inspirație, apelează la un program de inteligență artificială numit Dr. AI JUDEX 0.0. De aici se declanșează o succesiune de secvențe delirante, între imaginație umană și algoritm digital, construind un colaj vizual și conceptual despre cum miturile devin produse de consum.
Estetic, Dracula oscilează între teatral și digital, între realism brutal și parodie absurdă. Este un film-eseu despre capitalism, ipocrizie socială, pierderea autenticității și felul în care arta se transformă într-o marfă pentru festivaluri.
Prin folosirea inteligenței artificiale ca simbol al prezentului, Jude explorează ideea unei lumi care reproduce emoția, dar nu o mai trăiește.
Rezultatul e un experiment radical, fascinant și exasperant deopotrivă – un film care va împărți publicul între cei care îi vor admira curajul și cei care îi vor reproșa incoerența.
Dracula nu e un film despre vampiri, ci despre setea de sens într-o lume saturată de imagini.