Părerea criticului
Că. Goana. După. Profit. Distruge. Ecranizări. Foarte. Aşteptate. Se. Ştie. De. Mult. A, dacă vi se pare că acest articol este scris ciudat, pregătiţi-vă pentru modul în care Justin Chatwin, interpretul fragilului Goku, îşi ritmează replicile. Dacă am fi (doar puţin) răutăcioşi, n-ar fi deloc greu să presupunem că la unica lecţie de actorie primită de Chatwin, singurul sfat a fost: "Fă pauze după fiecare cuvânt şi toată lumea o să creadă că vorbeşti serios".
Cu popularele manga create de Akira Toriyama (acesta s-a implicat şi în producerea filmului) la bază, Dragonball: Evolution ar fi avut mari şanse de succes, dacă anumite decizii ale realizatorilor nu l-ar fi sabotat din faşă. Deşi pe generic se află nume precum Emmy Rossum (o ştiţi din Fantoma de la Operă) sau Chow Yun Fat în rol de maestru cam libidinos, filmul regizat de nici nu mai contează cine arată făcut în curtea din spate, cu 486-le pentru efectele speciale virusat şi încuiat în garaj. Villain-ul, un demon eliberat după două mii de ani de captivitate şi hotărât să distrugă întreg Pământul, parcă refoloseşte recuzita lui Jim Carrey din Masca, iar globurile de cristal cu steluţe arată ca bilele de sticlă cu care ne jucam când eram mici.
Interpretările exagerate, o totală neglijenţă în ceea ce priveşte verosimilul (şi aici nu mă refer deloc la secvenţele fantastice), plus succesiunea ilogică a evenimentelor recomandă filmul doar celor cu infinită bunăvoinţă, care vor aprecia totuşi imaginea colorată, avântul actorilor şi pe frumoasa Jamie Chung.
Cu popularele manga create de Akira Toriyama (acesta s-a implicat şi în producerea filmului) la bază, Dragonball: Evolution ar fi avut mari şanse de succes, dacă anumite decizii ale realizatorilor nu l-ar fi sabotat din faşă. Deşi pe generic se află nume precum Emmy Rossum (o ştiţi din Fantoma de la Operă) sau Chow Yun Fat în rol de maestru cam libidinos, filmul regizat de nici nu mai contează cine arată făcut în curtea din spate, cu 486-le pentru efectele speciale virusat şi încuiat în garaj. Villain-ul, un demon eliberat după două mii de ani de captivitate şi hotărât să distrugă întreg Pământul, parcă refoloseşte recuzita lui Jim Carrey din Masca, iar globurile de cristal cu steluţe arată ca bilele de sticlă cu care ne jucam când eram mici.
Interpretările exagerate, o totală neglijenţă în ceea ce priveşte verosimilul (şi aici nu mă refer deloc la secvenţele fantastice), plus succesiunea ilogică a evenimentelor recomandă filmul doar celor cu infinită bunăvoinţă, care vor aprecia totuşi imaginea colorată, avântul actorilor şi pe frumoasa Jamie Chung.
