Dragoste 1. Câine (2018)

Filmul bun, bine jucat, dar dubios, cu salbaticii...

Ori AU VRUT sa fie scena de sex reala, nesimulata, de a luat regizorul camera pe umar si le-a zis "hai, fhutheti-va!", ori asta e filmul cu cea mai proasta scena de sex din toate timpurile: se vede mataranga SCULATA a tipului ! WHAT THE FUCK IS THAT !??!?! Saraca fata a stat cu frica sa nu i-o bage ala pe bune ?!?!

Mie nu mi-a transmis nimic filmul acesta, doar o plictiseala ingrozitoare. Am inteles mesajul filmului insa acesta putea fi transmis in maximum 15 minute de scurt metraj.

Filmul m-a captat de la primele secvențe văzute. Pierdusem primele 10 minute. Vizionarea a fost ca atunci când vrei să faci un puzzle. Găsești o piesă și vrei s-o potrivești, nu merge și o lași deoparte. Mă încântau secvențe disparate, dar nu reușeam să le leg. Simțeam chiar ca o durere fizică neputința mea de a vedea cursul logic al poveștii. Se succedau scene umane firești cu scene de neînțeles. Momentul când fata își varsă oala de noapte pe fereastră, când deja îmblânzise câinele, mi s-a părut a fi gestul animalic de a marca locul. Mi-au plăcut filmările și sunetul pădurii. Vegetația din jurul cabanei era pentru mine un personaj nevorbitor, dar foarte expresiv. Brazii cu țepii aceia perpendiculari pe trunchi i-am văzut ca pe țepii de la trandafiri. E nevoie să te lovești ca să vezi mai mult din frumusețea arborilor, în cazul în care ai vrea să-i îmbrățișezi. Secvențele filmate în penumbra din cabană le-am interpretat ca pe o exprimare artistică a ideii că nu știm să vedem decât în lumină puternică, care de multe ori orbește. Acuplarea de pe grohotiș nu mi-a transmis nimic uman, senzual. Am văzut doar două animale care și-au dat ”blana” jos pentru a se consuma actul. Așteptam o revelație, cu atât mai mult cu cât, chiar dacă puține, secvențele vorbite se înțelegeau, nu ca în mai toate filmele făcute după revoluție. Chiar nu știu ce i-a lipsit acestui film să intre în topul preferințelor mele! Secvența finală cu lucrurile de îmbrăcăminte femeiești lăsate ca și cum ar mai fi fost pe un trup m-a derutat și mai mult. Lipseau ștrampii. Părea o sperietoare. Deci fata a plecat doar cu ce era al ei. Nu s-a ”îmbogățit” cu nimic.

Un barbat si o femeie. Si inca trei pe langa ei, aparitii episodice care ar trebui sa fie de substanta. Copaci, liniste de-ti tiuie urechile, o atmosfera de lume postapocaliptica, padure, inca n-au defrisat-o pe toata. Doua personaje cu motivatii neclare de la inceput pana la sfarsit. "Lupii sunt buni pentru ca ei sunt aceia care curata padurea de animale moarte". Cuvinte putine alternand cu cateva scene care parca ar incerca sa aduca aminte de Tarantino, nu la nivel de violenta ci de dialog, lipsite insa de inspiratia americanului.
Ce bine incepuse Florin Serban, "Eu cand vreau sa fluier, fluier" premiat pe buna dreptate la Berlin, Pistereanu la debut in ceea ce deja ameninta a fi cel mai bun rol al carierei. Coborare evidenta cu "Box", o poveste de dragoste imposibila prea putin emotionanta , o plictiseala teribila cu pretentii savante. Si s-a putut si mai jos. "Dragoste 1: Caine", o intoarcere la vremea instinctelor primare, cu personaje deloc atasante, lipsa aproape totala a emotiei, fad, greu de rezistat unei vizionari cap-coada. Am dat simultane, la TV se juca United-City in cupa Ligii... Andriuta si Stratan sunt actori cu posibilitati insa aici sunt anulati aproape total. Pacat.

M-am intrebat de multe ori de ce merge lumea la cinema. Pentru actori? Pentru imagine? Pentru muzica? Pentru eroi sau supereroi? Cred ca raspunsul e: pentru toate acestea si pentru inca ceva in plus. Iar acel ceva e cel care ne tine in scaune, ne capteaza atentia si ne stimuleaza imaginatia. Da, POVESTEA! Povestea este, din punctul meu de vedere, cea mai importanta componenta a unui film. Daca tu ca autor/regizor/scenarist ai o poveste puternica, bine structurata, bine articulata si reusesti sa o spui bine, atunci trei sferturi din munca ta e facuta. Mai ramane sa-i convingi pe actori, scenografi, directori de imagine, sunetisti si restul echipei sa creada in povestea ta, sa mearga alaturi de tine pana la final si gata-i filmul. Dar daca tu ai povestea in cap (sau asa crezi, ca o ai) scenariul e varza si ce ai filmat montezi anopoda cum ar putea fi rezultatul? Exact asa cum a iesit acest film. Adica o incercare esuata pentru ca acest film desi pare ca ar vrea sa spuna o poveste, nu o face. Incearca doar sa articuleze ceva, dar parca-i raman vorbele-n gat. Plecand de la premize foarte interesante si ofertante, beneficiind de concursul unor actori buni (pe Valeriu Andriuta probabil vi-l amintiti din Dupa dealuri unde a facut un rol de exceptie), decoruri extraordinare si o imagine superba, acest film nu reuseste sa articuleze o poveste inteligibila pe ecran. Pur si simplu balmajeste o ora si jumatate in ceva ce incearca sa fie ceva, dar e de fapt nimic. Sa ma explic, ca sa nu ziceti ca bat campii. Personajul principal, acest Simion, traieste de 12 ani singur intr-o cabana din padure. Nu a mai coborat in oras de tot atata timp. Din ce vedem, se ocupa cu... aproape nimic. Adica nu prea il vedem sa faca ceva pentru a supravietui. Din spusele lui reiese ca e padurar. Poate sa creada cineva asta? Hmm. Sa trecem peste. Sa zicem ca sunt amanunte. Bun. Gaseste fata, o duce acasa. La scurt timp ii gaseste si bocancul (care de fapt e o cizma, dar nu conteaza). Pai si ce credeti ca face cu el? Pai... deocamdata nimic. Mai lasa sa treaca cateva zile, chiar o saptamana si il aduce fetei. Acelas lucru se intampla si cu... strampii. Ii cumpara azi si ii aduce peste o saptamana. Sau cel putin asa se vede pe ecran. Sa fie o greseala de montaj? A, asta cu ștrampii e chiar mișto. Ca sa vedeti imaginatie. Deci o fata (nu se stie daca chiar cea gasita de Simion, dar se presupune) vrea sa urce pe munte. Din ce am inteles a angajat pe cineva sa o conduca. Nu are bani sa-l plateasca (normal, nu? Cum sa ai bani la tine pe munte?) si ce credeti? Isi vinde... ati ghicit: ștrampii care ajung la magazinul satesc de la care Simion isi face cumparaturile si, evident ajung sa fie cumparati chiar de... exact, de Simion. Ei? La o asa structura dramaturgica sunt sigur ca nu v-ati fi gandit. In fine. Tot filmul e o adunatura de actiuni nemotivate ce ar vrea sa creeze o poveste, dar care nu creaza practic nimic. Si sa nu mai pomenesc de scena de sex (pentru ca dragoste nu prea poate fi numita) dintre cei doi. Adica de ce sa faci dragoste intr-o cabana din mijlocul padurii cand poti sa te urci pe munti si sa o faci in cel mai imposibil si nepotrivit loc? Pai... poate ca sa fim originali? Poate ca acolo n-a mai facut-o nimeni? Alta motivatie nu exista. Ca sa nu mai spun ca relatia dintre cei doi este practic inexistenta. Adica nu e creata deloc. Fapt ce te impiedica sa empatizezi cu vreunul dintre ei. Actiunile lor sunt cel putin ciudate. Nu se intelege ce isi doresc fiecare dintre ei. De ce ea nu mai vrea sa coboare in sat/pras? Sau poate ca nu ma duce pe mine capul si nu mi-am dat seama. Dar daca ea lipseste cateva ore pentru ca se duce la rau sa se spele si el vine nervos la cabana, o gaseste acolo si o intreaba: Ai vrut sa fugi?, noi ce sa intelegem? Adica... Ai vrut sa fugi, dar te-am gasit acasa? Ca nu prea se intelege. Sau sunt eu imbecil sau autorul scenariului are mici probleme de logica. Dar asta nu e totul. Tot scenariul e schiop si dezlanat. Nu are cursivitate, nu asigura personajelor actiuni logice, nu ofera spectatorului indiciile necesare pentru a intelege ceva din toata invalmasala asta. E tentativa de omor, viol sau ce o mai fi? Simion face sau nu face o ancheta? Lupii sunt buni sau rai? Curata padurea de animale bolnave sau trebuie ucisi atunci cand se dau la capra neagra? Hm? (sunt idei ce par sa se desprinda din dialogurle din film. Care dialoguri... Pfff... Cred ca nu am mai vazut de mult timp un film cu niste dialoguri atat de slabe, de rahitice, de formale, de... Groaznic. In fine. Pacat de o poveste ce se intrevede, dar care este spusa extrem de prost si neconvingator, pacat de locurile acelea minunate si de cabana, pacat de cainele cu care stapanul sau nu are nicio relatie ci dimpotriva, pacat de imaginea superba, de cadrele extraordinare si de miscarile foarte inspirate de aparat, dar rezultatul final lasa mult de dorit si arata inca odata ca nu e asa greu sa faci un film bun. Autorii au fost atat de aproape. Dar trebuie sa inteleaga toata lumea ca fara o poveste spusa bine si fara un scenariu bun care sa o potenteze, toate aceste eforturi sunt in van.
P.S. Probabil ca in capul autorului exista ceva cand a pus titlul acestui film, de asemenea si cand a ales afisul. Dar cu siguranta acestea nu fac un serviciu filmului. Ci dimpotriva. Nu cred ca am vazut un titlu si un afis mai neinspirat, dar fiecare isi promoveaza produsul cum doreste si in ce scop doreste. Eu am convingerea ca titlul si afisul au tinut la distanta multi spectatori.
Dar nu trebuie sa ma credeti pe cuvant. Mergeti si vedeti filmul. S-ar putea sa-l mai prindeti la Cinemateca.

Este bine că în filmul românesc contemporan se încearcă şi altceva decât pelicule cu tentă politică sau de un realism atât de crud şi de neprelucrat încât ţi se apleacă, iertat fie-mi limbajul argotic.
Posibilităţi de a evita aceste teme sau moduri de a face film sunt nenumărate, dar sunt insuficient exploatate.
”Dragoste 1. Câine” te introduce într-un cadru natural pitoresc, dar o face cu un scop bine definit, nu doar pentru a arăta spectatorului natura: e vorba de spiritul primitiv de la care a plecat omul în lunga sa călătorie către civilizaţie, de atmosfera rustică ce are o valoare intrinsecă de sute de ori mai mare decât robotizarea care ameninţă să cucerească omenirea, de spaţiile instinctelor primare.
Este un film minimalist în felul său, un pădurar adăposteşte o fată şi are scurte dialoguri cu ea, apoi mai apar vreo 2 personaje secundare, dar am fost mai curios să urmăresc această poveste decât altele cu teme care au fost exploatate până la epuizare. De exemplu, fără a fi văzut foarte multe filme româneşti, dar aş spune că ”Nunta mută” (2008) avea un potenţial mult mai mare, dar a fost realizată slab, iar ”Dragoste 1.Câine” are un potenţial mai redus, dar e realizat bine.
Este povestea atracţiei (sau a potenţialei atracţii) între două personaje din lumi diferite. Remarcabilă scena de la început, când pădurarul atinge fata cu mâinile lui uzate, parcă ar vrea să o ia în proprietate (deşi nu o abuzează în niciun fel). Asta mi-a adus aminte de ”Colecţionarul” lui Fowles. Şi mi-a întărit convingerea mai târziu, când o ameninţă pe fată, spunându-i să nu fugă de el.
Chiar dacă are o scenă de sex, filmul lui Florin Şerban evită să fie trivial sau cu elemente care să dezguste, şi asta este un plus (mai ales având în vedere tendinţele actuale).
Istorisirea cu câinele mâncat de lupi ridică problema selecţiei naturale - care, se deduce, funcţionează şi la om. Cel mai tare supravieţuieşte – şi asta se va vedea şi mai târziu în film.
Sigur, nu spun că este o capodoperă sau că este neapărat acel film care, ştiu eu, să relanseze cinematografia românească, dar are câteva idei bune, chiar dacă pe un fundal minimalist şi, repet, pentru mine a fost mai plăcut de urmărit decât altele.
Finalul este unul pe care, pe undeva, îl anticipam: ceva apare între cei doi protagonişti ce aparţineau unor lumi atât de diferite şi, de aici, conflictul, violenţa. Mai mult nu spun pentru a nu dezvălui acest final.
Nu mă aştept să fie un succes de public, dar e un film care merită văzut.

De ce are un titlu așa ciudat: ''Dragoste 1. Câine''

sunt curios sa-l vixionez ca din trailer nu pot sa-mi dau seama despre ce dragoste de caine este vorba>>>>>????

din trailer, pare un film murdar si jegos... chiar si peisajele par astfel. Nu stiu cum au reusit sa faca asa ceva, dar ii foarte urat...

Update: Nu vad ce legatura are mall-ul cu cadrele urat filmate.