Dragoste la țară (2025)

Am fost și am văzut filmul la cinema, „Dragoste la țară” este un film cald și plin de farmec, care surprinde frumusețea vieții simple și a iubirii sincere. Povestea curge natural, fără artificii inutile, punând accent pe emoții autentice, relații umane și valorile tradiționale. Atmosfera rurală este redată cu multă grijă, iar peisajele contribuie din plin la starea de liniște și nostalgie pe care filmul o transmite.

Actorii oferă interpretări convingătoare și naturale, făcând personajele ușor de îndrăgit și credibile. Dialogurile sunt simple, dar eficiente, reușind să transmită atât momentele de umor, cât și pe cele emoționante. Filmul vorbește despre dragoste, familie și alegeri de viață într-un mod accesibil, care ajunge ușor la sufletul spectatorului. Eu și fiul meu ne-am distrat maxim! Vrem Partea 2.

Cu influenceri și chiar actori, sponsori, ceva muzică bine aleasă, o povestioară pe bază de diferențe metropolă-sat, iată că iese o altă comedie la care se râde. La Periș e cu animale, bălegar, WC în curte, spălat la lavoar, fără Wi-Fi, cu magazinul „la Ursu” (unde se cumpără pe caiet) și cinema la Nicu acasă, dar cu semnal numai de la Digi și pui pentru grătar de la „La Provincia”. (O fi n-o fi chiar așa la Periș, dar parcuri comuna are din plin. Sau poate acțiunea este plasată într-un Peris imaginar.) Urmărim triunghiul amoros format din Ana, fata senatorului bogat cu 5000 de euro/lună bani de poșetă scumpă (bani pe care dacă nu-i primește își amenință tatăl cu „telefonul copilului”) și David, fiul primarului șpăgar cu Dacie luată din fonduri europene. Triunghiul este completat de descurcărețul local Adiță, care are succes ajutat de prietenii săi și aplicând teoria celor 5 limbaje ale iubirii de dr. Gary Chapman (limbaje mai multe decât clasele absolvite de Adi). Cu rețete și personaje ca acestea, echipa filmului poate spera la ceva și mai bun in viitor.

„Dragoste la țară” este dovada că prostul gust nu are limite, ci doar e inventiv când vine vorba de degradarea cinematografică. Premisa e reciclabilă până la durere: pițipoanca urbană trimisă la bunica la țară, băiatul simplu care o iubește de copilărie și inevitabila „poveste de iubire”. Totul, previzibil din poster până la ultimul cadru.

Scenariul sfidează logica și realismul, iar umorul se reduce la vulgaritate scuipată mecanic, ca pe șantier. Glumele nu eșuează accidental, ci metodic.

Actoria e pe avarii. Ana Iorga joacă cu nonșalanță rolul „pițipoancei cu unghiile mai lungi decât rațiunea”, iar fiecare replică o face să pară un simulacru comic involuntar. Adrian Elicopter e constant într-o stare de confuzie prost construită, personajul său nu interpretează, există pur și simplu – cum ar fi un decor viu. Carmen Tănase apare cu prestanță, dar nu poate salva niciun cadru; prezența ei e tragic-comică, un contrast între talentul real și abisurile scenariului. Domnica Cârciumaru, implicată ca producător, transformă CV-ul într-o pată neagră greu de șters, implicarea ei amplificând senzația de improvizație fără rușine.

Singurul paradox e sunetul, clar ca la manual, de parcă filmul ar vrea să te asigure că nu ai ratat nimic din tortura verbală.

Verdict: „Dragoste la țară” nu e doar un film prost – e un festival de vanitate și lipsă de talent, cu actori care se luptă cu scenariul în loc să-l interpreteze. Un spectacol care confirmă că limita josului poate fi depășită cu aplomb.

Un film penibil, nu merita vizita la cinema. Dialoguri cu glume de santier, multe glume si cuvinte vulgare, final previzibil. Nu recomand!

Foarte frumos...pentru buna dispoziție și veselie...

Un film frumos,am ras ,nu regret ,chiar ma bucur.Astept și partea a 2a.
Actorii au jucat din puctul meu de vedere foarte bine( cu toate ca nu par actorii de meserie si/sau nubpar cu experiență)

Slab tare de tot ..dar am văzut ca urmează să se lanseze și mai slabe decât asta, tot românești..

Este un film chiar bun! S-a ras mult, toata sala a ras continuu, eu personal chiar m am distrat. Ei au jucat chiar bine, mai ales ca nu sunt actori de meserie.. s-a jucat mult mai bine si a fost un film muult mai bun decat multe filme romanesti care s au scos in ultimii ani. Desi sunt multe clișee, asta si face parte putin din farmecul filmului.. iar cine i a urmarit pe Adrian si Iorga in viata lor de dinainte de film, va observa si cateva detalii care sunt chiar din viata lor personala, mici apropouri despre povestea lor de dragoste ceea ce face filmul si mai frumos! Mi a plăcut mult, m am distrat! Mi se pare un film chiar funny!

NU E NIMIC DE COMENTAT. E mult prea prost. Siogurul lucru de care am ras a fost persoana mea pentru ca am platit bilet pentru asa ceva.

Dragoste la țară e dovada vie că, oricât de jos ai crede că a ajuns cinematografia românească, mai există încă un subsol sub beciul rușinii.
Un film care nu doar că e prost, ci pare scris cu ură față de logică, realism și public.
Povestea e o ciorbă râncedă de clișee: ea, pițipoanca superficială, el, țăranul prostuț, finalul îl știi din primele cinci minute.
Scenariul e o insultă narativă, fără continuitate, fără coerență, cu „realism” de grajd conectat miraculos la WiFi.
Umorul e de șantier alcoolizat: înjurături, trimiteri sexuale jenante și poante reciclate fără rușine.
Actoria e pe avarie totală, cu prezențe care nu joacă nimic, ci doar ocupă spațiul până la următoarea înjurătură
Singura ironie reală: sunetul e bun, suficient de clar încât să auzi toate replicile penibile.
Un film făcut din nepricepere și dispreț față de public.

Pentru un film facut de un influencer,esti un film cu o comedie buna,fara cenzura,cu mult pentru filmele Selly Media Network.Daca vrei sa razi,este filmul perfect,toata sala a ras